Genesis 21

1 Și Domnul au cercetat pre Sarra după cum au zis, și au făcut Domnul Sarrei precum au grăit. 2 Și zămislind Sarra a născut lui Avraam fiu la bătrânețe, pe vremea după cum grăise lui Domnul. 3 Și a chemat Avraam numele fiului său pre carele l-a născut Sarra: Isaac. 4 Și a tăiat împrejur Avraam pre Isaac în ziua a opta, precum i-au fost poruncit Dumnezeu lui. 5 Și Avraam erà de o sută de ani, când s’a născut Isaac fiul său. 6 Și a zis Sarra: râs mi-au făcut Domnul, pentrucă cine va auzì, se va bucurà împreună cu mine. 7 Și a zis: cine va spune lui Avraam că Sarra apleacă prunc? Că am născut fiu la bătrânețele mele. 8 Și a crescut pruncul și s’a înțărcat, și a făcut Avraam ospăț mare în ziua în care s’a înțărcat fiul său Isaac. 9 Și văzând Sarra pre fiul Agarei Eghiptencii, care se născuse lui Avraam, jucându-se cu Isaac fiul său, 10 A zis lui Avraam: gonește pre slujnica aceasta și pre fiul ei, că nu va moștenì fiul slujnicii cu fiul meu Isaac. 11 Și foarte greu s’a părut cuvântul acesta înaintea lui Avraam pentru fiul său Ismail. 12 Și au zis Dumnezeu lui Avraam: să nu fie greu înaintea ta cuvântul cel pentru prunc și pentru slujnică; toate câte va zice ție Sarra, ascultă de cuvântul ei, pentrucă întru Isaac se va chemà ție sămânță. 13 Dar și pre fiul slujnicii acesteia neam mare îl voiu face, pentrucă sămânța ta este. 14 Și s’a sculat Avraam dimineața, și luând pâini și un foale cu apă a dat Agarei, și a pus pre umărul ei și pruncul și o a slobozit pre dânsa; și ea mergând rătăceà prin pustie către fântâna jurământului. 15 Și s’a sfârșit apa din foale, și a lepădat pruncul supt un brad. 16 Și mergând a șezut în preajma lui departe ca o aruncătură de arc, pentrucă a zis: nu voiu vedeà moartea pruncului meu, și a șezut înaintea lui, și strigând pruncul a plâns. 17 Și au auzit Dumnezeu glasul pruncului din locul unde erà, și a strigat îngerul lui Dumnezeu pre Agar din cer și au zis ei: Ce este Agar? Nu te teme, că au auzit Dumnezeu glasul pruncului tău din locul unde este. 18 Scoală-le, i-a pruncul și’l ține cu mâna ta, că neam mare îl voiu face. 19 Și au deșchis Dumnezeu ochii ei și a văzut fântână de apă vie; și mergând a umplut foalele de apă și a adăpat pruncul. 20 Și erà Dumnezeu cu pruncul; și a crescut și a lăcuit în pustie și s’a făcut vânător. 21 Și a lăcuit în pustia Faran, și i-a luat lui mumă-sa femee din pământul Eghipetului. 22 Și a fost în vremea aceea și a grăit Avimeleh și Ohozat, care luase pre nora sa și Fihul Voevodul puterii lui către Avraam zicând: Dumnezeu este cu tine întru toate câte faci. 23 Acum dar jură-te mie pre Dumnezeu că nu’mi vei face strâmbătate, nici seminției mele nici numelui meu; ci după dreptatea care am făcut cu tine, vei face cu mine și pământului întru care te-ai sălășluit. 24 Și a zis Avraam: eu mă jur. 25 Și a mustrat Avraam pre Avimeleh pentru fântânile apei, care le-au luat slugile lui Avimeleh. 26 Și Avimeleh a zis lui: n’am știut cine a făcut ție lucrul acesta; nici tu nu mi-ai spus, nici eu n’am auzit fără numai astăzi. 27 Și a luat Avraam oi și viței și a dat lui Avimeleh; și au făcut amândoi legătură. 28 Și a pus Avraam șapte mielușițe de oi singure. 29 Și a zis Avimeleh lui Avraam: ce sunt aceste șapte mielușițe ale oilor acestora care le-ai pus singure? 30 Și a zis Avraam: aceste șapte mielușele vei luà dela mine, ca să’mi fie mie mărturie cum că eu am săpat această fântână. 31 Pentru aceea a chemat numele locului aceluia, fântâna jurământului, că acolo au jurat amândoi. 32 Și au făcut amândoi legătură la fântâna jurământului, și s’au sculat Avimeleh și Ohozat, care țineà pre Nora sa și Fihul mai marele puterii lui, și s’au întors în pământul Filistenilor. 33 Și a sădit Avraam țarină la fântâna jurământului, și a chemat acolo numele Domnului, Dumnezeu veșnic. 34 Și a lăcuit Avraam în pământul Filistenilor zile multe.