Genesis 28

1 Și chemând Isaac pre Iacov, l-a binecuvântat pre el și i-a poruncit lui zicând: să nu iei femee din fetele Hananeilor; 2 Ci sculându-te fugi în Mesopotamia la casa lui Vatuil tatăl mumei tale, și să iei ție de acolo femee din fetele lui Lavan fratelui mumei tale. 3 Și Dumnezeul meu să te binecuvinteze și să te crească și să te înmulțească și să fii întru adunări de neamuri. 4 Și să-ți deà ție binecuvântarea lui Avraam tatălui meu ție și seminții tale după tine, ca să moștenești pământul în care lăcuești tu acum, care l-au dat Dumnezeu lui Avraam. 5 Și a trimis Isaac pre Iacov și s’a dus în Mesopotamia la Lavan feciorul lui Vatuil Sirului, fratele Revechei mumei lui Iacov și a lui Isav. 6 Și a văzut Isav că a binecuvântat Isaac pre Iacov și l-a trimis în Mesopotamia Siriei, să-și ia luiși femee de acolo când l-a binecuvântat pre el și i-a poruncit lui zicând: să nu iei femee din fetele Hanaaneilor. 7 Și a ascultat Iacov pre tatăl său și pre muma sa și s’a dus în Mesopotamia Siriei. 8 Și văzând și Isav, că sunt rele fetele lui Hanaan înaintea lui Isaac tatălui său, 9 S’a dus Isav la Ismail și a luat pre Maelet fata lui Ismail feciorul lui Avraam sora lui Naveot, lângă femeile sale femee. 10 Și a ieșit Iacov dela fântâna jurământului și a mers în Haran. 11 Și a aflat un loc și a dormit acolo, că apusese soarele, și a luat din pietrele locului aceluia și și-a pus luiși căpătâiu și a dormit în locul acela și a văzut vis. 12 Și iată o scară erà întărită pre pământ a căreia capul ajungeà la cer și îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pre dânsa. 13 Și Domnul erà întărit pre ea și au zis: eu sunt Dumnezeul lui Avraam tatălui tău și Dumnezeul lui Isaac, nu te teme: pământul pe care tu dormi ție îl voiu da și seminției tale. 14 Și va fi sămânța ta ca nisipul pământului și se va lățì spre mare și spre miazăzi și spre miazănoapte și spre răsărit și se vor binecuvântà întru tine toate neamurile pământului și întru sămânța ta. 15 Și iată eu sunt cu tine păzindu-te în toată calea ori încotro vei merge și te voiu întoarce la pământul acesta, că nu te voiu lăsà până ce voiu face toate câte am grăit ție. 16 Și s’a deșteptat Iacov din somnul său și a zis: că este Domnul în locul acesta și eu n’am știut. 17 Și s’a spăimântat și a zis: cât de înfricoșat este locul acesta, nu este aceasta alta, fără numai casa lui Dumnezeu și aceasta este poarta cerului. 18 Și s’a sculat Iacov dimineața și a luat piatra, care a fost pus la căpătâiul său și a pus-o stâlp și a turnat untdelemn pre vârful ei. 19 Și a chemat numele locului aceluia: casa lui Dumnezeu, iară mai nainte se chemà: cetatea Ulamluz. 20 Și s’a făgăduit Iacov făgăduință cu rugăciune zicând: de va fi Domnul Dumnezeu cu mine și mă va păzì în calea aceasta, pre care eu umblu și-mi va dà pâine să mănânc și haină să mă îmbrac; 21 Și de mă va întoarce sănătos în casa tatălui meu, va fi mie Domnul Dumnezeu. 22 Și piatra aceasta, care o am pus stâlp, va fi mie casă a lui Dumnezeu și din toate câte vei da mie, a zecea voiu aduce ție.