Iov 10

1 Slăbește sufletul meu, suspinând voiu slobozì către el cuvintele mele, de amărăciunea sufletului meu fiind cuprins, voiu grăì. 2 Și voiu zice către Domnul: nu mă învățà a fì necredincios, și pentruce m’ai judecat așà? 3 Au bine este de voiu face strâmbătate? Că nu bagi seamă de lucrul mâinilor tale, și la sfatul celor necurați ai luat aminte. 4 Au cum vede muritorul, vezi? Au cum vede omul, vei vedeà? 5 Au omenească este vieața ta? Au anii tăi, ca ai omului? 6 Că ai cercetat fărădelegea mea, și păcatele mele le-ai cercat. 7 Că știi că nimic fărădelege n’am făcut, dar cine este, care din mâinile tale să scoață? 8 Mâinile tale m’au zidit și m’au făcut, după aceasta schimbându-mă m’ai bătut. 9 Adu-ți aminte că din lut m’ai făcut, și iarăși în pământ mă vei întoarce. 10 Au nu ca laptele m’ai muls? Și m’ai închegat ca cașul. 11 Cu piele și cu carne m’ai îmbrăcat, și cu oase și cu vine m’ai țesut. 12 Și vieață și milă mi-ai dat mie, și cercetarea ta mi-a păzit duhul meu. 13 Acestea avându-le întru tine, știu că toate le poți, și nimica nu este ție cu neputință. 14 Că de voiu păcătuì, mă vei păzì, și de fărădelegea mea nu m’ai făcut nevinovat. 15 Și de voiu lucrà fărădelege, vai de mine, și de voiu fì drept nu’mi pociu ridicà capul, că sunt plin de fărădelege. 16 Că sunt prins ca un leu spre junghiere, și iarăși schimbându-mă greu mă pierzi. 17 Înnoind asupra mea cercetarea mea, și cu mânie mare te-ai mânieat asupra mea, și ai adus preste mine ispită. 18 Pentruce dar m’ai scos din pântece, și n’am murit? Și ochiu pre mine să nu mă fì văzut. 19 Și aș fì ca și cum n’ași fì fost, pentruce dar din pântece nu m’ai mutat în mormânt? 20 Au nu este puțină vreme a vieții mele? Lasă-mă să mă odihnesc puțin. 21 Mai nainte de ce voiu merge, de unde nu mă voiu mai întoarce. 22 În pământ întunecos și înneguros, în pământul întunerecului celui veșnic, unde nu este lumină, nici se vede vieață muritorilor.