Job 22

1 Și răspunzând Elifaz Temaniteanul a zis: 2 Au nu Domnul este cel ce învață înțelegerea și știința? 3 Că ce folosește Domnului de ai fost tu întru lucruri fără de prihană? Sau ce câștig de vei fì drept în calea ta? 4 Sau băgându-te în seamă mustrà-te-va, și va venì cu tine la judecată? 5 Au nu este multă răutatea ta? Și nenumărate sunt păcatele tale? 6 Că ai zălogit pre frații tăi pre nedrept, și ai luat îmbrăcămintea celor goli. 7 Și cu apă n’ai adăpat pre cei setoși, și pre cei flămânzi i-ai lipsit de pâine. 8 Și ai căutat în fețele unora, și ai culcat pre cei săraci la pământ. 9 Și pre văduve le-ai scos afară deșarte, și pre sărmani i-ai necăjit. 10 Pentru aceea te-au încunjurat curse, și degrab te-a apucat răsboiu groaznic. 11 Lumina ți s’a întors întru întunerec, și dormind tu, te-a acoperit apa. 12 Au cel ce lăcuește întru cele înalte, nu privește? Pre cei ce se purtau cu semeție i-au smerit. 13 Și ai zis: ce au cunoscut cel tare? Au prin negură judecă? 14 Nor este ascunderea lui, și nu se va vedeà, și împrejurul cerului umblă. 15 Au păzi-vei calea cea veche pre care au călcat bărbații cei nedrepți? 16 Cari au fost luați înainte de vreme, rîu curgător temeliile lor. 17 Care zic: ce va face nouă Domnul? Sau ce va aduce nouă Atotțiitorul? 18 El au umplut casele lor de bunătăți, și sfatul celor necredincioși departe este dela dânsul. 19 Văzând drepții au râs, și cel fără de prihană i-au batjocorit pre ei. 20 Au n’a pierit starea lor? Și rămășița lor o va mâncà focul. 21 Fii vârtos, de vei răbdà și după aceea, roada ta va fì întru bunătăți. 22 Primește din gura lui poruncă, și pune graiurile lui în inima ta. 23 Iar de te vei întoarce, și te vei smerì înaintea Domnului, și vei depărtà din lăcașul tău ce nu este drept, 24 Va pune piatră scumpă ca pulberea și ofirul ca piatra pârîului. 25 Fì-va ție cel Atotțiitor ajutor de către vrăjmași, și te va face curat ca argintul cel lămurit în foc. 26 După aceea vei îndrăznì înaintea Domnului, căutând la cer vesel. 27 Și când te vei rugà, te va ascultà, și va dà ție ca să-ți plinești făgăduințele tale. 28 Și va rânduì ție iarăși lăcuința dreptății, și în căile tale va fì lumină. 29 Că te-ai smerit pre tine, și va zice: semețitu-s’au, dar pre cei cu ochii plecați va mântuì. 30 Izbăvì-va pre cel nevinovat, și tu te mântuește întru curăția mâinilor tale.