Job 23

1 Și răspunzând Iov, a zis: 2 Știu că din mâna mea mustrarea mea este, și mâna lui s’a îngreuiat spre suspinul meu. 3 Oare cine m’ar învățà, ca să-l aflu pre el, și să viu la sfârșit? 4 Zice-voiu mie judecată, și gura mea voiu umpleà de mustrări. 5 Și voiu cunoaște cuvintele, care mi le va grăì, și voiu simțì ce-mi va spune. 6 Și de va venì asupra mea cu vîrtute multă, apoi cu puține nu mă va înfricoșà. 7 Că la el este adevărul, și va scoate la sfârșit judecata mea. 8 Că de voiu merge întâiu, nu mai sunt; iar de cele de pre urmă, ce știu? 9 La stânga de va apucà, nu-l voiu prinde, de se va întoarce la dreapta, nu-l voiu vedeà. 10 Că știe acum calea mea, alesu-m’au ca aurul. 11 Și voiu merge întru poruncile lui, că am păzit căile lui, și nu mă voiu abate. 12 Dela poruncile lui nu mă voiu depărtà și în sânul meu am ascuns graiurile lui. 13 Iar de a judecat el așà, cine este care va stà lui împrotivă? Că ce au vrut el, au și făcut. 14 Pentru aceea am năzuit la el, și dojenit fiind, m’am îngrijat de el. 15 Pentru aceasta dela fața lui voiu grăbì, voiu socotì, și mă voiu înfricoșà de el. 16 Și Domnul au muiat inima mea, și Atotțiitorul au sârguit spre mine. 17 Că n’am știut, că va venì mie întunerec, și fața mea o a acoperit negură.