Job 37

1 Și de aceasta s’a spăimântat inima mea și s’a mișcat din locul său. 2 Ascultă, auzi întru iuțimea mâniei Domnului, și cercetarea din rostul lui va ieșì. 3 Supt tot cerul începutul lui și lumina lui preste aripile pământului. 4 Dinapoia lui va strigà cu glas, tunà-va cu glasul mărimei sale, și nu va întârzià a se auzi glasul lui. 5 Tunà-va cel Tare cu glasul său minunat, că au făcut lucruri mari, care nu le-am știut. 6 El poruncește zăpezii să fie pre pământ, și iarna să plouă, și să fie ploi mari iarna. 7 Cu mâna sa pecetluește pre tot omul, ca să-și cunoască fiecare slăbiciunea sa. 8 Și au intrat hiarele supt acoperemânt și s’au odihnit în culcuș. 9 Din locuri ascunse ies vijelii și din înălțimi frig. 10 Și din suflarea celui Tare gheață, și cârmuește apa cum îi este voea. 11 El sparge norii prin scurgere, și lumina sa împrăștie negura. 12 Și le întoarce împrejur cum voește la lucrurile lor, ori câte le-ar porunci, toate acestea se rânduesc de el pre pământ. 13 Ori spre certare, ori pentru pământ, ori cum va aflà mila lui. 14 Bagă în urechi acestea o Iov, stăi, învață-te puterea Domnului. 15 Știi tu cum au pus Domnul lucrurile sale, când au făcut lumină din întunerec? 16 Știi tu cum se împrăștie norii și căderea minunată a celor răi? 17 Cum veșmântul tău încălzește și se potolește pre pământ vântul de amiazăzi? 18 Întărì-vei cu el cerurile ca o oglindă turnată. 19 Învață-mă, ce voi grăì lui? Și voiu încetà de a grăì multe. 20 Au carte sau scriitor stă lângă mine, ca să fac pre om să steà și să tacă? 21 Și nu toți văd lumina, care strălucește în ceruri, ca și cea care iese dela el în nori. 22 Dela miazănoapte norii cu față de aur, într’aceștia este mărimea, slava și cinstea Atotțiitorului. 23 Și nu aflăm pre altul asemenea puterii lui, cel ce judecă cele drepte, nu gândești să-l asculți pre el? 24 Pentru aceea se vor teme de el oamenii, și se vor teme de el cei înțelepți cu inima.