Job 41

1 Sau cine va stà mie împrotivă și va suferì? Au nu tot ce este supt cer este al meu? 2 Nu voiu tăceà pentru el, și cu cuvântul puterii voiu miluì pre cel întocma cu el. 3 Cine va descoperì fața îmbrăcămintei lui, și la încheerea zalei lui cine va intrà? 4 Porțile feții lui cine le va deschide? Împrejurul dinților lui este frică. 5 Ficații lui paveze de aramă, iar legăturile lui ca piatra Smiritului. 6 Unul de altul se lipesc, și vânt nu trece printr’însul, cum se lipește un om de fratele său. 7 Împreunà-se-vor și nu se vor despărțì. 8 Întru strănutarea lui va strălucì lumină, și ochii lui chip de luceafăr. 9 Din gura lui iese ca niște făclii aprinse și scapără ca niște gratii de foc. 10 Din nările lui iese ca niște fum de cuptor arzând cu foc de cărbuni. 11 Sufletul lui ca cărbunii și ca para focului din gura lui iese. 12 Și în cerbicea lui stă putere, înaintea lui varsă pierzare. 13 Și cărnurile trupului lui sunt lipite, toarnă preste el, nu se va clătì. 14 Inima lui este înfiptă ca o piatră, și stă ca o nicovală neclătită. 15 Și când se întoarce el, se înfricoșează hiarele cele cu patru picioare, care sar pre pământ. 16 De-l vor întâmpinà pre el lănci, nimica nu-l vor înfricoșà, sulița ridicată și zaoa. 17 Că socotește fierul ca paiele și arama ca lemnul putred. 18 Nu-l va vătămà pre el arc de aramă, și lovitura de piatră o socotește ca iarba. 19 Ca trestia a socotit ciocanele, și râde de frica purtătorului de foc. 20 Așternutul lui țepuși ascuțite și tot aurul mării supt el, ca niște tină nespusă. 21 Fierbe adâncul ca o căldare, și marea o socotește ca un vas de unsoare. 22 Și pre portarul adâncului ca pre un rob, socotit-au adâncul ca un loc de primblare. 23 Nimic nu este pre pământ asemenea lui făcut, să se batjocorească de îngerii mei. 24 Pre tot cel înalt vede, și pre el Împăratul tuturor celor din ape.