Isaiah 1

1 Vedeniea, care o a văzut Isaia feciorul lui Amos, care o a văzut asupra Iudei și asupra Ierusalimului întru împărățiea lui Oziea, lui Ioatan, a lui Ahaz și a lui Ezechiea, carii au împărățit în Iudeia. 2 Auzi cerule și ascultă pământule, că Domnul au grăit: fii am născut și am crescut; iar aceia s’au lepădat de mine. 3 Cunoscut-a boul pre stăpânul și asinul ieslea domnului său, iar Israil nu m’a cunoscut pre mine și poporul meu nu m’a înțeles. 4 Vai! Neam păcătos, popor plin de păcate, sămânță rea, fii fărădelege; părăsit-ați pre Domnul și ați mânieat pre sfântul lui Israil, înstreinatu-v’ați înapoi. 5 Căci vă răniți iarăș, adăogând fărădelege? Tot capul spre durere și toată inima spre întristare. 6 Dela picioare până la cap nu este într’însul întregime, nici bubă, nici vinețeală, nici rană cu puroi, nu este a pune leacuri, nici untdelemn, nici legături. 7 Pământul vostru pustiu, cetățile voastre arse cu foc, țara voastră înaintea voastră streinii o mănâncă, și s’a pustiit, stricată fiind de popoare streine. 8 Părăsì-se-va fata Sionului ca o colibă în vie, ca un pătul în grădină și ca o cetate înconjurată. 9 Și de nu ne-ar fi lăsat nouă Domnul Savaot sămânță, am fi fost ca Sodoma și ne-am fi asemănat Gomorei. 10 Ascultați cuvântul Domnului domnii Sodomei, și luați aminte la legea lui Dumnezeu poporul Gomorei. 11 Ce’mi este mie de mulțimea jertfelor voastre? Zice Domnul: sătul sunt de arderile de tot ale berbecilor și seul mieilor, și sângele juncilor și al țapilor nu voesc. 12 Nici să veniți să vă arătați mie, că cine a cerut acestea din mâinile voastre? Nu veți mai adaoge a călcà curtea mea. 13 De veți aduce mie făină de grîu, tămâie în deșert, urâciune este mie. 14 Lunile cele nouă ale voastre, și sâmbetele, și ziua cea mare nu le voiu suferì; postul și sărbătorile și praznicele voastre le-a urît sufletul meu, făcutu-v’ați mie spre sațiu, nu voiu mai suferì păcatele voastre. 15 Când veți tinde mâinile voastre către mine, întoarce-voiu ochii mei de către voi, și de veți înmulțì rugăciunea voastră, nu voiu ascultà pre voi, că mâinile voastre sunt pline de sânge. 16 Spălați-vă, curățiți-vă, ștergeți răutățile din sufletele voastre, dinaintea ochilor mei, părăsiți-vă de răutățile voastre. 17 Învățați-vă a face bine; căutați judecata, mântuiți pre cel năpăstuit, judecați săracului și faceți dreptate văduvei. 18 Și veniți să ne întrebăm, zice Domnul: și de vor fì păcatele voastre ca mohorâciunea, ca zăpada le voiu albì; iar de vor fì ca roșeala, ca lâna le voiu albì. 19 Și de veți vreà și mă veți ascultà, bunătățile pământului veți mâncà. 20 Iar de nu veți vreà și de nu mă veți ascultà, sabiea vă va mâncà pre voi, că gura Domnului a grăit acestea. 21 Cum s’a făcut curvă cetatea cea credincioasă Sionul, cea plină de judecată, întru care a adormit dreptatea, și acum sunt ucigași. 22 Argintul vostru nu este lămurit; cârciumarii tăi amestecă vinul cu apă. 23 Domnii tăi sunt neascultători părtași furilor, iubitori de daruri și umblă după mită, săracilor nu fac judecată, și judecata văduvelor nu o au socotit. 24 Pentru aceasta așà zice stăpânul Domnul Savaot: vai! Cei puternici ai lui Israil, că nu va încetà mâniea mea asupra celor protivnici, și judecată din vrăjmașii mei voiu face. 25 Și voiu aduce mâna mea preste tine, și te voiu lămurì spre curățenie; iar pre cei neascultători voiu pierde și voiu lepădà pre toți cei fără de lege dela tine, și pre toți semeții voiu smerì. 26 Și voiu pune judecătorii tăi ca mai ’nainte, și sfetnicii tăi ca din început, și după acestea te vei chemà cetatea dreptății, Mitropolie credincioasă Sion. 27 Că cu judecată și cu milostenie se va mântuì robia lui. 28 Și se vor sfărâmà cei fără de lege și păcătoșii împreună, și cei ce au părăsit pre Domnul se vor sfârșì. 29 Că se vor rușinà pentru idolii săi, pe carii i-au voit, și se vor rușinà pentru grădinile sale, care le-au poftit. 30 Că vor fi ca un Terevint, căruia i-a căzut frunzele, și ca o grădină fără de apă. 31 Și va fi tăria lor ca puzderiile câlților, și lucrurile lor ca scânteile focului; și vor arde cei fărădelege, și păcătoșii împreună, și nu va fì cine să’i stingă.