Luke 24

1 Iar întru una din sâmbete, la mânecare adâncă, au venit la mormânt, aducând mirezmele cele ce gătise și altele împreună cu ele. 2 Și au aflat piatra răsturnată de pre mormânt. 3 Și intrând, n’au aflat trupul Domnului Iisus. 4 Și a fost, când se mirau ele de aceasta, și iată, doi bărbați au stătut înaintea lor în veșminte strălucitoare. 5 Și înfricoșindu-se ele, și plecându’și fețele la pământ, au zis către dânsele: ce căutați pre cel viu cu cei morți? 6 Nu este aici, ci s’au sculat; aduceți-vă aminte cum au zis vouă încă fiind în Galileea, 7 Zicând, că trebue să se deà Fiul Omului în mâinile oamenilor păcătoși, și să se răstignească, și a treia zi să învieze. 8 Și și-au adus aminte de cuvintele lui. 9 Și întorcându-se dela mormânt, au spus acestea toate celor unsprezece, și tuturor celorlalți. 10 Și erà Maria Magdalina și Ioana și Maria lui Iacov, și celelalte împreună cu dânsele, care ziceau către apostoli acestea. 11 Și s’au părut înaintea lor ca o minciună cuvintele lor, și nu le credeau pre dânsele. 12 Iar Petru sculându-se, a alergat la mormânt; și plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând, și s’a dus de acolo, mirându-se întru sine de cele ce se făcuseră. 13 Și iată doi dintre ei mergeau într’aceeași zi la un sat, care erà departe de Ierusalim ca la șasezeci de stadii, al cărui nume Emmaus. 14 Și aceia vorbiau între sine de toate cele ce se întâmplase. 15 Și a fost când vorbiau ei și se întrebau, și însuș Iisus apropiindu-se, mergeà împreună cu dânșii. 16 Iar ochii lor se țineau, ca să nu’l cunoască pre el. 17 Și au zis către ei: ce sunt cuvintele acestea de care vă întrebați între voi mergând, și sunteți triști? 18 Și răspunzând unul, al cărui nume erà Cleopa, a zis către el: tu singur ești nemernic în Ierusalim, și nu știi cele ce s’au făcut întru el în zilele acestea? 19 Și el au zis lor: care? Iar ei au zis lui: cele pentru Iisus Nazarineanul, care erà bărbat proroc, puternic în lucru și în cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a tot norodul. 20 Cum l-au dat pre el Arhiereii și Boierii noștri spre judecată de moarte și l-au răstignit pre dânsul. 21 Iar noi nădăjduiam că acela este cel ce va să izbăvească pre Israil, ci cu toate acestea, a treia zi este astăzi de când s’au făcut acestea. 22 Ci și niște femei dintr’ale noastre ne-au spăimântat pre noi, care au fost la mânecate la mormînt; 23 Și neaflând trupul lui, au venit zicând, că și vedere de îngeri să fi văzut, cari zic că este el viu. 24 Și s’au dus unii dintru noi la mormînt și au aflat așà precum și femeile au zis; iar pre el nu l-au văzut. 25 Și el au zis către ei: o nepricepuților și zăbavnici cu inima a crede toate câte au grăit prorocii; 26 Au nu trebuià a pătimì acestea Hristos, și a intrà întru slava sa? 27 Și începând dela Moisì și dela toți prorocii, tâlcuià lor din toate scripturile cele ce erau pentru el. 28 Și s’au apropiat de satul la care mergeau, și el se făcea a merge mai departe. 29 Și l-au îndemnat pre el zicând: rămâi cu noi, căci către seară este și s’a plecat ziua. Și au intrat să rămâie cu dânșii. 30 Și a fost când au șezut el cu ei, luând pâinea, au binecuvântat și frângând au dat lor. 31 Și li s’au deschis lor ochii și l-au cunoscut pre dânsul; și el s’au făcut nevăzut de dânșii. 32 Și a zis unul către altul: au nu erà inima noastră arzând întru noi, când grăia nouă pre cale și când ne tâlcuià scripturile? 33 Și sculându-se într’acel ceas, s’au întors în Ierusalim, și au aflat adunați pre cei unsprezece și pre cei ce erau cu dânșii, 34 Cari ziceau: s’au sculat Domnul cu adevărat și s’au arătat lui Simon. 35 Și el povestiau cele ce se făcuse pre cale, și cum s’a cunoscut de dânșii întru frângerea pâinei. 36 Și acestea grăind ei, și însuș Iisus au stătut în mijlocul lor, și au zis lor: pace vouă. 37 Iar ei spăimântându-se și înfricoșându-se, li se păreà că văd duh. 38 Și au zis lor: ce sunteți turburați? Și pentruce se suie gânduri în inimile voastre? 39 Vedeți mâinile și picioarele mele, că însumi eu sunt, pipăiți-mă și vedeți; că duhul carne și oase nu are, precum mă vedeți pre mine având. 40 Și acestea zicând, le-au arătat lor mâinile și picioarele. 41 Și încă necrezând ei de bucurie și mirându-se, le-au zis lor: aveți cevà de mâncare aici? 42 Iar ei au dat lui o parte de pește fript și dintr’un fagur de miere. 43 Și luând înaintea lor au mâncat. 44 Și au zis lor: acestea sunt cuvintele care am grăit către voi, încă fiind cu voi, că trebue a se plinì toate cele scrise în legea lui Moisì și în proroci și în psalmi pentru mine. 45 Atunci le-au deschis mintea lor ca să înțeleagă scripturile. 46 Și au zis lor: așà este scris și așà trebuià să pătimească Hristos, și a treia zi să învieze din morți; 47 Și să se propoveduiască întru numele lui pocăința și iertarea păcatelor în toate neamurile, începând dela Ierusalim. 48 Iar voi sunteți mărturii acestora. 49 Și iată, eu trimit făgăduința Tatălui meu întru voi, iar voi ședeți în cetatea Ierusalimului, până ce vă veți îmbrăcà cu putere de sus. 50 Și i-au scos pre ei afară până în Vitania, și ridicându’și mâinile sale, i-au binecuvântat pre dânșii. 51 Și a fost când i-au binecuvântat pre ei, s’au depărtat dela dânșii și se înălțà la cer. 52 Iar ei închinându-se lui, s’au întors în Ierusalim cu bucurie mare; 53 Și erau în toată vremea în biserică, lăudând și binecuvântând pre Dumnezeu, Amin.