Mark 12

1 Și au început în pilde a grăì lor: un om a sădit vie, și o a îngrădit împrejur cu gard, și a săpat într’însa teasc, și a zidit turn, și o a dat pre eà lucrătorilor, și s’a dus departe. 2 Și la vreme a trimis o slugă la lucrători, ca să ià dela lucrători din rodul viei. 3 Iar ei apucându’l pre dânsul, l-au bătut și l-au trimis deșert. 4 Și iarăș a trimis către dânșii pre altă slugă; și pre acela bătându’l cu pietre, i-au sfărâmat capul și l-au trimis cu necinste. 5 Și iarăș a trimis pre altul; și pre acela l-au omorît și pre alții mulți pre unii bătându’i, pre alții omorându’i. 6 Deci având încă un fiu iubit al său, l-a trimis și pre acela mai pre urmă la ei, zicând: se vor rușinà de fiul meu. 7 Iar lucrătorii aceia au zis între sine: acesta este moștenitorul, veniți să’l ucidem pre el, și va fi moșia a noastră. 8 Și apucându’l pre el, l-au omorît și l-au scos afară din vie. 9 Ce, dar, va face stăpânul viei? Venì-va și va pierde pre lucrătorii aceia și viea o va dà altora. 10 Au nici scriptura aceasta n’ați cetit? Piatra care nu o au băgat în seamă ziditorii, aceasta s’a făcut în capul unghiului; 11 Dela Domnul s’a făcut aceasta, și este minunată întru ochii noștri. 12 Și căutau să’l prinză pre el, dar se temeau de norod; căci au cunoscut că împrotiva lor au zis pilda; și lăsându’l pre el, s’au dus. 13 Și au trimis către dânsul pre unii din Farisei și din Irodiani, ca să’l prinză pre el în cuvânt. 14 Iar ei venind, i-au zis lui: Învățătorule, știm că adevărat ești, și nu’ți este ție grije de nimeni, că nu cauți în fața oamenilor, ci întru adevăr calea lui Dumnezeu înveți. Se cade a dà dajdie Chesarului, sau nu? Să dăm, sau să nu dăm? 15 Dar el știind fățărnicia lor, au zis lor: ce mă ispitiți? Aduceți’mi un dinar să’l văz. 16 Iar ei i-au adus. Și au zis lor: al cui este chipul acesta și scriptura cea de pre el? Și ei i-au zis lui: ale Chesarului. 17 Și răspunzând Iisus, au zis lor: dați înapoi pre cele ce sunt ale Chesarului, Chesarului, și pre cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu. Și s’au mirat de dânsul. 18 Și au venit la dânsul Saducheii, cari zic că nu este înviere, și l-au întrebat pre el, zicând: 19 Învățătorule, Moisì a scris nouă, că de va murì fratele cuivà, și’i va rămâneà muierea, și feciori nu va lăsà, să ià fratele lui pre muierea lui și să ridice sămânța fratelui său. 20 Deci șapte frați au fost, și cel dintâiu a luat muiere, și murind n’a lăsat sămânță; 21 Și al doilea o a luat pre dânsa, dar a murit, și nici acela n’a lăsat sămânță, și al treilea așijderea. 22 Și o au luat pre dânsa toți șapte și n’au lăsat sămânță, iar mai pre urmă de toți, a murit și muierea. 23 Deci la înviere, când vor învià, a căruia dintr’înșii va fi muiere, că toți șapte o au avut pre ea muiere? 24 Și răspunzând Iisus, au zis lor: au nu pentru aceasta vă rătăciți, neștiind scripturile nici puterea lui Dumnezeu? 25 Căci după ce vor învià din morți, nici se vor însurà, nici se vor mărità, ci vor fi ca îngerii în ceruri. 26 Iar pentru morți, că se vor sculà, au n’ați cetit în cartea lui Moisì, la rug, cum i-au grăit Dumnezeu lui, zicând: eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov. 27 Nu este Dumnezeu al morților, ci Dumnezeu al viilor, deci voi mult vă rătăciți. 28 Și apropiindu-se unul din Cărturari, care auzise pre ei prigonindu-se cu dânsul, și văzând că bine le-au răspuns lor, l-a întrebat pre el: care poruncă este mai întâiu de toate? 29 Iar Iisus i-au răspuns lui, că mai întâiu de toate poruncile este: auzi Israile: Domnul Dumnezeul nostru, Domnul unul este; 30 Și să iubești pre Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și din tot cugetul tău și din toată tăria ta; aceasta este porunca cea dintâiu. 31 Iar a doua, asemenea acesteia: să iubești pre aproapele tău, ca însuți pre tine. Mai mare decât acestea altă poruncă nu este. 32 Și a zis lui cărturarul: bine, Învățătorule, adevărat ai zis, că unul este Dumnezeu, și nu este altul afară de dânsul; 33 Și a’l iubì pre el din toată inima și din tot cugetul și din tot sufletul și din toată tăria; și a iubì pre aproapele ca însuș pre sine, mai mult este decât toate prinoasele și jertfele. 34 Iar Iisus văzând că, cu înțelepciune a răspuns, i-au zis lui: nu ești departe de împărăția lui Dumnezeu. Și nimeni mai mult nu îndrăznià să’l întrebe pre el. 35 Și începând Iisus, au zis, învățând în biserică: cum zic Cărturarii că Hristos este Fiul lui David? 36 Că însuș David a zis cu Duhul Sfânt: zis-au Domnul, Domnului meu: șezi deadreapta mea, până ce voiu pune pre vrăjmașii tăi așternut picioarelor tale. 37 Deci însuș David îl numește pre el Domn, și de unde dar este fiu al lui? Și norodul cel mult ascultà pre el cu dulceață. 38 Și grăià lor întru învățătura sa; păziți-vă de Cărturari, cari voiesc a umblà în podoabe și iubesc închinăciunile prin târguri, 39 Și scaunele cele mai de sus în sinagoguri, și șederile cele mai întâiu la ospețe; 40 Cari mănâncă casele văduvelor și cu pricină îndelung se roagă; aceștia vor luà mai grea osândă. 41 Și șezând Iisus în preajma gazofilachiei, privià cum aruncă norodul bani în gazofilachie; și mulți bogați aruncau multe. 42 Și venind o văduvă săracă, a aruncat doi filiari, ce este un codrant. 43 Și chemând pre ucenicii săi, le-au zis lor: amin zic vouă, că această văduvă săracă, a aruncat mai mult decât toți cei ce au aruncat în gazofilachie; 44 Că toți din prisosința lor au aruncat, iar aceasta din lipsa sa, toate câte a avut a aruncat, toată avuția sa.