Matthew 5

1 Iar văzând pre noroade, s’au suit în munte; și șezând el, au venit către dânsul ucenicii lui, 2 Și deschizându’și gura sa, îi învățà pre ei, zicând: 3 Fericiți cei săraci cu duhul, că acelora este împărăția cerurilor. 4 Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâià. 5 Fericiți cei blânzi, că aceia vor moștenì pământul. 6 Fericiți cei ce flămânzesc și însetoșează de dreptate, că aceia se vor săturà. 7 Fericiți cei milostivi, că aceia se vor miluì. 8 Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedeà pre Dumnezeu. 9 Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chemà. 10 Fericiți cei izgoniți pentru dreptate, că acelora este împărăția cerurilor. 11 Fericiți veți fì când vă vor ocărî pre voi și vă vor gonì și vor zice tot cuvântul rău împrotiva voastră, mințind pentru mine. 12 Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri; că așà au gonit pre prorocii cei mai înainte de voi. 13 Voi sunteți sarea pământului; iar dacă sarea se va stricà, cu ce se va sărà? Întru nimic nu mai este de treabă, fără numai a se aruncà afară și a se călcà de oameni. 14 Voi sunteți lumina lumei. Nu poate cetatea a se ascunde deasupra muntelui stând; 15 Nici aprind făclie și o pun supt obroc, ci în sfeșnic, și luminează tuturor celor ce sunt în casă. 16 Așà să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vază lucrurile voastre cele bune și să slăvească pre Tatăl vostru cel din ceruri. 17 Să nu socotiți că am venit să stric legea sau prorocii; nu am venit să stric, ci să plinesc. 18 Că amin zic vouă: până ce va trece cerul și pământul, o iotă sau o cirtă nu va trece din lege, până ce vor fi toate. 19 Deci, cela ce va stricà una dintr’aceste porunci mai mici, și va învățà așà pre oameni, mai mic se va chemà întru împărăția cerurilor; iar cela ce va face și va învățà, acela mare se va chemà întru împărăția cerurilor. 20 Că zic vouă: că de nu va prisosì dreptatea voastră mai mult de cât a Cărturarilor și a Fariseilor, nu veți intrà întru împărăția cerurilor. 21 Auzit-ați că s’a zis celor de demult: să nu ucizi, că cine va ucide, vinovat va fi judecăței; 22 Iar eu zic vouă: că tot cel ce se mânie asupra fratelui său în deșert, vinovat va fi judecăței; și cine va zice fratelui său: Racà, vinovat va fi soborului; iar cine va zice: nebune, vinovat va fi gheenei focului. 23 Deci, de îți vei aduce darul tău la altar, și acolo îți vei aduce aminte că fratele tău are cevà asupra ta, 24 Lasă acolo darul tău înaintea altarului și mergi mai întâiu de te împacă cu fratele tău, și atunci venind adu darul tău. 25 Împacă-te cu pârâșul tău degrab, până ești pre cale cu dânsul, ca nu cumvà pârâșul să te deà judecătorului, și judecătorul te va dà slugei și în temniță vei fi aruncat. 26 Amin zic ție: nu vei ieșì de acolo, până nu vei dà codrantul cel mai de pre urmă. 27 Auzit-ați că s’a zis celor de demult: să nu preacurvești. 28 Iar eu zic vouă: că tot cela ce caută la femeie spre a o poftì pre ea, iată, a preacurvit cu dânsa întru inima sa. 29 Iar dacă ochiul tău cel drept te smintește pre tine, scoate’l pre el și îl leapădă dela tine, că’ți folosește ție ca să piară unul din mădulările tale, și nu tot trupul tău să se arunce în gheenă. 30 Și dacă mâna ta cea dreaptă te smintește pre tine, taie-o pre ea și o leapădă dela tine, că îți folosește ție ca să piară unul din mădulările tale, și nu tot trupul tău să se arunce în gheenă. 31 Iarăș s’a zis: că ceia ce’și va lăsà femeia sa, să’i deà ei carte de despărțenie. 32 Iar eu zic vouă: că tot cela ce’și va lăsà femeia sa, afară de cuvânt de curvie, o face pre ea să preacurvească, și cela ce va luà pre cea lăsată, preacurvește. 33 Iar ați auzit, că s’a zis celor de demult: să nu juri strâmb, ci să dai Domnului jurămintele tale. 34 Iar eu zic vouă: să nu te juri nicidecum, nici pre cer, că este scaun al lui Dumnezeu, 35 Nici pre pământ, că este așternut al picioarelor lui, nici pre Ierusalim, că este cetate a marelui Împărat, 36 Nici pre capul tău să te juri, că nu poți un păr alb sau negru să faci; 37 Ci fie cuvântul vostru: așà, așà; nu, nu; iar ce este mai mult decât acestea, dela cel rău este. 38 Auzit-ați că s’a zis: ochiu pentru ochiu și dinte pentru dinte. 39 Iar eu zic vouă: să nu stați împrotivă celui rău; ci, de te va lovì cinevà preste fața obrazului cea dreaptă, întoarce’i lui și pre cealaltă; 40 Și celui ce voiește să se judece cu tine și să îți ià haina ta, lasă’i lui și cămașa. 41 Și cel ce te va silì pre tine o milă de loc, mergi cu dânsul două. 42 Celui ce cere dela tine, dă’i; și de cel ce voiește să se împrumute dela tine, nu te depărtà. 43 Auzit-ați că s’a zis: să iubești pre aproapele tău și să urăști pre vrăjmașul tău. 44 Iar eu zic vouă: Iubiți pre vrăjmașii voștri, binecuvântați pre cei ce vă blesteamă pre voi, bine faceți celor ce vă urăsc pre voi, și vă rugați pentru cei ce vă supără și vă gonesc pre voi; 45 Ca să fiți fii ai Tatălui vostru celui din ceruri, că pre soarele său îl răsare preste cei răi și preste cei buni, și plouă preste cei drepți și preste cei nedrepți. 46 Că de iubiți pre cei ce vă iubesc pre voi, ce plată veți aveà? Au nu și vameșii aceeaș fac? 47 Și de veți îmbrățișà cu dragoste numai pe prietenii voștri, ce mai mult faceți? Au nu și vameșii fac așà? 48 Fiți dar voi desăvârșiți, precum și Tatăl vostru cel din ceruri desăvârșit este.