Miheia 2

1 Făcutu-s’au gândind ostenele, și lucrând rele întru așternuturile lor și odată cu ziua le sâvârșiau acelea, că n’au ridicat către Dumnezeu mâinile lor. 2 Și pofteà țarini, și jefuià pre săraci, și case asupreà, și prădà pre bărbat și casa lui, pre bărbat și moștenirea lui. 3 Pentru aceea acestea zice Domnul: iată eu gândesc asupra neamului acestuia rele, din care nu veți ridicà grumazii voștri și nu veți umblà drepți, că vremea rea este. 4 În ziua aceea luà-se-va asupra voastră pildă, și se va plânge plângere cu viers zicând: cu necaz ne-am necăjit, partea poporului meu se măsurà cu funiea, și nu erà cine să’l oprească, ca să’l abată pre el, țarinile voastre s’au împărțit. 5 Pentru aceea nu va fì ție cel ce aruncă funie întru moștenire, întru adunarea Domnului. 6 Nu plângeți cu lacrămi, nici să se tânguiască pentru acestea, pentrucă nu va lepădà ocările. 7 Cel ce zice: casa lui Iacov a mâniat pre Duhul Domnului, au nu sunt acestea izvodirile lui? Au nu sunt cuvintele lui bune cu el? Și drepte a umblat? 8 Și mai întâiu poporul meu a stătut întru vrajbă asupra păcii lui, pielea lui o au jupuit, ca să ià nădejdea zdrobiturilor răsboiului. 9 Pentru aceea povățuitorii poporului meu se vor lepădà din casele desfătărilor sale, pentru izvodirile cele rele ale lor s’au lepădat. Apropiați-vă de munții cei veșnici. 10 Scoală-te și umblă, că nu este ție aceasta odihnă; pentru necurăție v’ați stricat cu stricare. 11 Fugit-ați negonindu-vă nimeni, duhul minciuna a oprit, picat-a ție în vin și în beție, și va fì din picătura poporului acestuia. 12 Adunându-se se va adunà Iacov cu toți, așteptând voiu așteptà pre cei rămași ai lui Israil, într’un loc voiu pune urîrea lor, ca oile întru strimtoare, ca turma în mijlocul zăcerii sale, scoate-se-vor din oameni. 13 Sue-te prin ruptură înaintea feții lor, tăiat-au, și au trecut poarta, și au ieșit prin ea, și a ieșit și împăratul lor înaintea feții lor, și Domnul îi va povățuì pre ei.