Pildele lui Solomon 14

1 Femeile cele înțelepte au zidit case; iar cea fără de minte le-a surpat cu mâinile sale. 2 Cel ce umblă drept, se teme de Domnul; iar cel ce umblă strâmb pre căile sale, se va defăimà. 3 Din gura nebunilor toiag de ocară; iar buzele înțelepților îi păzesc pre ei. 4 Unde nu sunt boi ieslea este deșartă; iar unde sunt holde multe, arătată este tăria boului. 5 Mărturia credincioasă nu minte, iar mărturia strâmbă ațâță minciuni. 6 Căutà-vei înțelepciunea la cei răi, și nu o vei aflà; iar la cei înțelepți lesne este simțirea. 7 Toate sunt împrotivă omului fără de minte; iar armele simțirii sunt buzele cele înțelepte. 8 Înțelepciunea celor învățați este a și cunoaște căile sale; iar gândul celor fără de minte este în rătăcire. 9 Caselor celor fărădelege le trebuește curățenia; iar casele drepților sunt plăcute. 10 Inima simțitoare a omului, mâhnește sufletul său, iar când se veselește, nu se amestecă cu ocara. 11 Casele celor necurați se vor stinge; iar lăcașurile celor drepți se vor întărì. 12 Este cale, care se pare oamenilor dreaptă; iar sfârșitul ei duce în fundul iadului. 13 În veselie nu se amestecă întristarea; iar mai pre urmă bucuria se întoarce în plâns. 14 De căile sale se va săturà cel îndrăzneț cu inima; iar din cugetele sale este omul bun. 15 Omul cel fără de răutate crede tot cuvântul; iar cel înțelept vine la pocăință. 16 Înțeleptul temându-se, se ferește de rău; iar cel fără de minte nădăjduindu-se în sine, se amestecă cu cel fărădelege. 17 Cel grabnic la mânie lucrează fără de socoteală; iar omul înțelept multe rabdă. 18 Nebunii împart răutatea; iar cei cu minte se țin de știință. 19 Lunecà-vor cei răi înaintea celor buni; și cei necredincioși vor slujì la ușile celor drepți. 20 Prietenii vor urî pe prietenii cei săraci; iar prietenii celor bogați sunt mulți. 21 Cel ce nu cinstește pre cel mișel, păcătuește; iar cel ce miluește pre săraci fericit este. 22 Fiind rătăciți cei nedrepți, lucrează rele; iar cei buni fac milă și adevăr. 23 Nu știu mila și credința făcătorii de rele; iar mila și credința, este la cei ce lucrează cele bune. 24 Tot cel ce poartă grije, are de prisosit; iar cel dezmierdat și nepurtător de grije în lipsă va fì. 25 Cunună înțelepților este bogăția lor; iar vieața nebunilor este rea. 26 Mântuește din rele sufletul mărturia credincioasă; iar cel viclean ațâță minciună. 27 Întru frica Domnului este nădejdea celui tare, și fiilor săi va lăsà reazem de pace. 28 Frica Domnului este izvor de vieață, și pre cel ce o are îl face a se ferì de lațul morții. 29 Mărirea împăratului este în popor mult; iar în poporul puțin, este pierderea celui puternic. 30 Omul cel mult răbdător este cu mare înțelepciune, iar cel foarte fricos este neînțelept. 31 Omul blând este doftor inimii; iar cariul oaselor este inima simțitoare. 32 Cel ce grăește de rău pre săracul, mânie pre cel ce l-au făcut pre el; iar cel ce miluește pre sărac, cinstește pre cel ce l-au făcut pre el. 33 Întru răutatea sa va pierì necredinciosul; iar cel ce nădăjduește spre Domnul, drept este întru bunătatea sa. 34 Inima cea bună a bărbatului odihnește înțelepciunea; iar inima nebunilor nu se cunoaște. 35 Dreptatea înalță neamul; iar păcatele împuținează semințiile. 36 Primită este împăratului sluga înțeleaptă; și cu păstrarea sa leapădă dela sine ocara.