Psalmul 11

1 Mântuește-mă Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s’au împuținat adevărul de către fiii omenești. 2 Deșarte a grăit fieștecare către vecinul său, buze viclene în inimă, și în inimă au grăit rele. 3 Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene, limba cea mare grăitoare. 4 Pre cei ce au zis: limba noastră o vom mărì, buzele noastre la noi sunt, cine este nouă Domn? 5 Pentru necazul săracilor și suspinul mișeilor, acum mă voiu sculà, zice Domnul, pune-mă-voiu întru mântuire, îndrăznì-voiu întru el. 6 Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint cu foc lămurit, ispitit pământului, curățit de șapte ori. 7 Tu Doamne ne vei păzì pre noi și ne vei ferì de neamul acesta, și în veac. 8 Împrejur necredincioșii umblă; după înălțimea ta ai înmulțit pre fiii omenești.