Psalm 139

1 Scoate-mă Doamne dela omul viclean; dela bărbatul nedrept mă izbăvește. 2 Carii gândeau nedreptate în inimă, toată ziua rânduiau războaie. 3 Ascuțit-a limba sa ca de șarpe; otravă de aspidă supt buzele lor. 4 Păzește-mă Doamne de mâna păcătosului, dela oamenii nedrepți mă scoate. 5 Carii au gândit să împiedece pașii mei, ascuns-au mândrii cursă mie. 6 Și cu funii au întins cursă picioarelor mele, pre lângă cărare smintele mi-au pus mie. 7 Zis-am Domnului: Dumnezeul meu ești tu, ascultă Doamne glasul rugăciunii mele. 8 Doamne, Doamne, puterea mântuirii mele, umbrit-ai preste capul meu în ziua de răsboiu. 9 Să nu mă dai Doamne dela dorirea mea celui păcătos, gândit-a împrotiva mea, să nu mă părăsești, ca nu cândvà să se înalțe. 10 Capul înconjurării lor, osteneala buzelor lor va acoperì pre dânșii. 11 Cădeà-vor preste dânșii cărbuni cu foc, surpà-vei pre ei în ticăloșie, și nu vor puteà răbdà. 12 Bărbatul limbut nu se va îndreptà pre pământ; pre bărbatul nedrept relele îl vor vânà spre stricăciune. 13 Cunoscut-am, că va face Domnul judecată săracilor, și izbândă lipsiților. 14 Însă drepții se vor mărturisì numelui tău, și vor lăcuì drepții cu fața ta.