Psalmul 59

1 Dumnezeule, lepădatu-ne-ai pre noi, și ne-ai surpat; mâniatu-te-ai și te-ai milostivit spre noi. 2 Cutremurat-ai pământul și l-ai turburat pre dânsul; vindecă sfărâmările lui, că s’a clătit. 3 Arătat-ai norodului tău cele nesilnice, adăpatu-ne-ai pre noi cu vinul umilinței. 4 Dat-ai celor ce se tem de tine semn, ca să fugă dela fața arcului. 5 Pentru ca să se izbăvească cei iubiți ai tăi, mântuește-mă cu dreapta ta și mă auzi. 6 Dumnezeu au grăit întru cel sfânt al său: bucurà-mă-voiu și voiu împărțì Sichemu, și valea lăcașurilor voiu măsurà. 7 Al meu este Galaad și al meu este Manase, și Efrem tăria capului meu. 8 Iuda împăratul meu, Moav căldarea nădejdei mele. 9 Spre Idumeia voiu întinde încălțămintea mea, mie cei de alt neam s’au supus. 10 Cine mă va duce la cetatea îngrădirei? Sau cine mă va povățuì până la Idumeia? 11 Au nu tu Dumnezeule cel ce ne-ai lepădat pre noi? Și au, nu vei ieșì Dumnezeule întru puterile noastre? 12 Dă-ne nouă ajutor din necaz, și deșartă este mântuirea omului. 13 Întru Dumnezeu vom face putere, și el va urgisì pre cei ce ne necăjesc pre noi.