Psalm 78

1 Dumnezeule, venit-au neamurile în moștenirea ta, spurcat-au sfântă Biserica ta. 2 Pus-au Ierusalimul ca o păzitoare de poame; pus-au stârvurile robilor tăi mâncări pasărilor cerului; trupurile celor cuvioși ai tăi hiarelor pământului. 3 Vărsatu-s’au sângele lor ca apa împrejurul Ierusalimului, și nu erà cine să-i îngroape. 4 Făcutu-ne-am ocară vecinilor noștri, batjocură și râs celor dimprejurul nostru. 5 Până când Doamne te vei mânià, până în sfârșit se va aprinde ca focul râvna ta? 6 Varsă mânia ta preste neamurile care nu te cunosc, și preste împărățiile care numele tău nu l-au chemat. 7 Că au mâncat pre Iacov, și locul lui l-au pustiit. 8 Să nu pomenești fărădelegile noastre cele de demult; degrab să ne întâmpine pre noi îndurările tale Doamne, că am sărăcit foarte. 9 Ajută-ne nouă Dumnezeule Mântuitorul nostru, pentru slava numelui tău; Doamne izbăvește-ne pre noi, și curățește păcatele noastre pentru numele tău. 10 Ca nu cândvà să zică neamurile: unde este Dumnezeul lor? Și să cunoască întru neamuri, înaintea ochilor noștri, izbânda sângelui robilor tăi, celui vărsat. 11 Să intre înaintea ta suspinul celor ferecați; după mărirea brațului tău, păzește pre fiii celor omorîți. 12 Răsplătește vecinilor noștri de șapte ori în sânul lor ocara lor, cu care te-au ocărît pre tine Doamne. 13 Iar noi norodul tău, și oile pășunii tale, mărturisì-ne-vom ție Dumnezeule în veac. În neam și în neam vom vestì lauda ta.