Romani 13

1 Tot sufletul să se supue stăpânirilor celor mai înalte. Că nu este stăpânire fără numai dela Dumnezeu, și stăpâniile care sunt, dela Dumnezeu sunt rânduite. 2 Pentru aceea cel ce se împrotivește stăpânirei, rânduielei lui Dumnezeu se împrotivește; și cari se împrotivesc, judecată își vor luà loruși. 3 Că dregătorii nu sunt frică faptelor celor bune, ci celor rele. Iar voiești să nu’ți fie frică de stăpânire? Fă bine și vei aveà laudă dela dânsa; 4 Că slujitor al lui Dumnezeu este ție spre bine. Iar de faci rău, teme-te; că nu în zadar poartă sabia; că slujitor al lui Dumnezeu este, izbânditor spre mânie celui ce face răul. 5 Pentru aceea trebue să vă supuneți, nu numai pentru mânia, ci și pentru știința. 6 Că pentru aceasta și dăjdii dați; că slujitori ai lui Dumnezeu sunt, spre însăș aceasta îndeletnicindu-se 7 Dați dar tuturor cele ce sunt cu datorie: celui cu dajdia, dajdie; celui cu dijma, dijmă; celui cu frica frică; celui cu cinstea, cinste. 8 Nimănui cu nimic nu fiți datori, fără numai cu a iubi unul pre altul; că cel ce iubește pre altul, legea a împlinit. 9 Pentrucă aceea: să nu curvești, să nu ucizi, să nu furi, să nu fii mărturie mincinoasă, să nu poftești; și oricare altă poruncă, într’acest cuvânt se cuprinde adecă: să iubești pre vecinul tău ca însuți pre tine. 10 Dragostea nu lucrează rău vecinului; drept aceea plinirea legei este dragostea. 11 Și aceasta, știind vremea, că acum vreme este noi din somn să ne sculăm; că mai aproape este nouă mântuirea acum decât când am crezut. 12 Că noaptea a trecut, iar ziua s’a apropiat; să lepădăm dar lucrurile întunerecului, și să ne îmbrăcăm în arma luminei. 13 Ca ziua, cu bun chip să umblăm, nu în ospețe și în beții, nu întru curvii și întru fapte de rușine, nu întru pricire și pismă. 14 Ci vă îmbrăcați întru Domnul nostru Iisus Hristos, și purtarea de grije a trupului să nu o faceți spre pofte.