Zechariah 2

1 Și am ridicat ochii mei și am văzut, și iată un bărbat, și în mâna lui funie măsurătoare de pământ. 2 Și am zis către el: unde mergi tu? Și el a zis către mine: să măsor Ierusalimul, și să văz cât este lărgimea lui, și cât este lungimea. 3 Și iată îngerul cel ce grăià întru mine, stà, și alt înger ieșià întru întâmpinarea lui. 4 Și a grăit către el zicând: aleargă și grăiește către tânărul acela, zicând: plin de rod se va lăcui Ierusalimul de mulțime de oameni și de vite, care vor fì în mijlocul lui. 5 Și eu voiu fì lui, zice Domnul, zid de foc împrejur, și cu mărire în mijlocul lui. 6 O! O! fugiți din pământul miezului nopței, zice Domnul, că dela patru vânturi ale cerului vă voiu adunà pre voi, zice Domnul. 7 În Sion scăpați cei ce lăcuiți fata Vavilonului. 8 Că acestea zice Domnul atotțiitorul: pre urma mărirei m’a trimis pre mine la neamurile cele ce v’au prădat pre voi, că cel ce se atinge de voi, ca cel ce se atinge de lumina ochiului lui. 9 Că iată eu aduc mâna mea preste ei, și vor fì pradă celor ce le-au slujit lor, și veți cunoaște că Domnul atotțiitorul m’au trimis pre mine. 10 Mângâe-te și te veselește fata Sionului, că iată eu viu și voiu lăcuì în mijlocul tău, zice Domnul. 11 Și vor alergà neamuri multe la Domnul în ziua aceea și vor fì lui popor și vor lăcuì în mijlocul tău, și vei cunoaște, că Domnul atotțiitorul m’au trimis la tine. 12 Și va moștenì Domnul pre Iuda, partea sa în pământul cel sfânt și iarăș va alege Ierusalimul. 13 Să se teamă tot trupul de fața Domnului, că s’au sculat din norii cei sfinți ai săi.