Crezul, articolele 4 și 5: Răstignirea și Învierea

ARTICOLUL 4.

„Și S'a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S'a îngropat”.

DESPRE PATIMILE ȘI MOARTEA DOMNULUI IISUS HRISTOS.

Domnul Iisus Hristos a săvârșit mântuirea noastră atât prin învățătura, cât și prin patimile și moartea Sa.

Și de aceea în articolul patru din „Crez” noi credem și mărturisim această nemărginită dragoste dumnezeiască.

Fiul lui Dumnezeu nu numai că s'a făcut om, dar a și pătimit, răstignit fiind pe cruce, pentru mântuirea noastră.

El a pătimit de bună voie, ca să ne izbăvească pe noi oamenii din robia păcatului. A pătimit însă numai ca om, deși firea dumnezeiască nu s'a despărțit de firea omenească nici o clipă.

Domnul Iisus Hristos a fost judecat, batjocorit și osândit la răstignirea pe cruce în zilele lui Pilat, un stăpânitor al Eevreilor trimis acolo de Romani. Patimile și suferințele Lui au ținut de Joi noaptea până Vineri seara, când a fost pus în mormânt.

Răstignitorii, s'au grăbit să-L înmormânteze, pentrucă a doua zi, Sâmbătă, ei prăznuiau paștele și legea nu le îngăduia să rămână neîngropate trupurile răstignite pe Cruce.

Domnul Iisus Hristos a câștigat mântuirea pentru toți oamenii prin patimile Sale.

Dacă nu toți oamenii se izbăvesc, vina este a lor, căci nu fac ce trebue pentru a lor mântuire.

Acest articol ne mai arată că, prin răstignirea Mântuitorului Hristos, semnul de groază al crucii s'a schimbat în steag de îndrumare și apărare, pentrucă prin cruce ne-a venit nouă mântuirea. Ea a ajuns astăzi cea mai puternică armă a creștinilor împotriva vrăjmașilor văzuți și nevăzuți.

Sfânta Cruce are putere asupra duhurilor celor necurate, fiindcă pe ea a pătimit și a murit Domnul Iisus Hristos. De aceea și cântă sfânta noastră Biserică:

„Doamne, armă asupra diavolului, crucea Ta ai dat-o nouă”.

Cu semnul Sfintei Cruci să cerem, în toată vremea și la tot pasul, spor la lucrul nostru și biruință împotriva ispitelor.

Și tot cu semnul Sfintei Cruci să mulțumim Domnului pentru tot ce am dobândit în vieața noastră omenească.

ARTICOLUL 5.

„Și a înviat a treia zi, după Scripturi”.

DESPRE INVIEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS.

In articolul cinci din „Crez” noi credem și mărturisim că Domnul nostru Iisus Hristos a înviat a treia zi, așa cum sta scris în Sfintele Scripturi și cum proorocise chiar El.

Știm că Mântuitorul a înviat pe temeiul mărturiilor nemincinoase ale Sfinților Apostoli.

Intr'adevăr, Sfinții Evangheliști istorisesc cu amănuntul toate întâmplările minunate ale învierii Sale.

Iată, de pildă, ce ne spune Sf. Evanghelist Matei:

„Cutremur mare s'a făcut. Ingerul Domnului pogorîndu-se din cer, a prăvălit piatra de pe ușa mormântului și a zis femeilor mironosițe: „Știu că pe Iisus cel răstignit Il căutați. Nu este aicea, ci s'a sculat precum a zis”.

In aceeași zi Domnul Iisus Hristos S'a arătat lui Luca și lui Cleopa pe cale către satul Emaus, apoi Apostolului Petru și mai pe urmă tuturor Apostolilor. Iar Iudeilor și păgânilor prima vestire de învierea Celui răstignit le-a fost făcută de soldații, care păziseră mormântul.

Sfinții Apostoli au propoveduit apoi această mare minune în toată lumea.

Nici prigonirile de tot felul, nici moartea mucenicească nu i-a înfricoșat și nu i-a oprit dela vestirea tainei cele mari, „Invierea Domnului”.

Invierea Domnului Iisus Hristos ne întărește în credința că El este Dumnezeu adevărat și Mântuitorul lumii și ne încredințează că și noi vom învia în ziua cea de apoi. Ea ne îndeamnă, în sfârșit, să ne străduim și noi oamenii, ca „chiar în această vieață” să înviem din moartea păcatului, începând o vieață nouă și sfântă.