Sfinții 7 tineri din Efes

Intru această lună, în 4 zile pomenirea sfinților șapte tineri celor din Efes, Maximilian, Exacustodian, Iamvlig, Martinian, Dionisie, Ioan și Constantin.

Acești sfinți au fost în vremea lui Dechie împăratul, fii ai mai marilor cetăței, toți erau de credința lui Hristos. Și auzind Dechie pentru dânșii, a poruncit să-i aducă înaintea lui, și mult silindu-i pre dânșii ca să jertfească deșerților dumnezei. Deci văzându-i pre dânșii nesupuși, s'a dus în altă cetate ca să-și facă obiceiurile sale, și dupăce se va întoarce să dea asupra lor hotărâre. Iară acești sfinți tineri luând aur și argint pentru hrana lor, au ieșit din cetate și au intrat în peștera ce se află în muntele Ohlon, unde au petrecut zile multe rugându-se lui Dumnezeu; iară Iamvlih cel mai tânăr intrà în cetate și le cumpărà lor hrană. Odinioară mergând el, a văzut pre Dechie intrând în cetate, și întorcându-se în peșteră a spus fraților săi. Și așà rugânduse lui Dumnezeu, au adormit cu oarecarea streină și minunată adormire. Deci Dechie împăratul făcând cercare pentru dânșii, și chemând pre părinții lor, îi întrebà despre dânșii, și spuindu-i că se află în muntele acela Ohlon. Dechie socotind că sunt ei vii, a trimis de au pus pietre în gura peșterei aceleia; aceasta a fost prin pronia iubitorului de oameni Dumnezeu. Apoi împăratul Dechie murind, și mulți alți împărați după dânsul schimbându-se până la împăratul Teodosie cel mic. Atuncea scornindu-se un eres cum că nu este înviere, iar împăratul îngrijinduse despre aceasta și Dumnezeu binevoind a descoperì tuturor că este învierea morților, a deschis peștera, și a înviat pre acești șapte tineri din morți, dela a cărora adormire și până la înviere au fost trecut trei sute șaptezeci și doi de ani. Și șezând toți împreună, părându-li-se că aseară s'au culcat. Apoi au trimis pre Iamvlih în cetate pentru trebuință, cu aur și cu argint; iară el mergând spre cetate a văzut chipul cinstitei Cruci pre zid pus, și se mirà întru sine, și intrând în cetate auzeà pre mulți cu numele lui Hristos jurându-se și gândeà întru sine, zicând: Au nu este acesta Efesul? Și scoțând banul cel de argint a început a cumpărà pâine, iar cei ce vindeau au vestit Antipatului, căci erà banul a celor mai vechi împărați, și semnul lui Dechie pe banul acela. Deci mult fiind cercetat, a spus de frații săi cei din peșteră. Și s'a dus episcopul cu Antipatul la peșteră, și au aflat mai întâi în gura peșterei un sicrieaș de aramă cu două tăblițe de plumb, pre care erà scrisă muncirea sfinților. Apoi intrând în peșteră au aflat pre sfinți șezând, și așà au slăvit pre Dumnezeu. Arătarea acestora a fost în patru zile August. Și trimițând înștiințare la Constantinopol, către împăratul Teodosie, cu bucurie a venit împăratul la Efes, și intrând în peșteră, unde erau sfinții, s'a închinat lor până la pământ, și sărutând grumazii lor, slăveà pre iubitorul de oameni Dumnezeu. Și mult învățând pre împăratul credința lui Dumnezeu, ș'au dat sfintele lor suflete în mâinile lui Dumnezeu, Octomvrie în douăzeci și două de zile.

Iară cine va voì să știe istoria despre acești șapte tineri mai pre larg, să citească vieața lor în Mineiul cel mare, adică în viețile sfinților din luna aceasta August, în patru zile.

From the Menaion for August, 1929, p. 51–52 About the source