Sfântul Mucenic Adrian

Intru această lună, în 26 de zile, pomenirea sfinților mucenici Adrian și Natalia, și cei împreună cu dânșii.

Ceice în vieață s'au aflat împreună petrecători. Adrian cu Natalia în ceruri întru acelaș locaș sunt locuitori.

Intru această lună în a douăzeci și șasea zi, Adrian de sabie din vieață se săvârși.

Mucenicul Adrian și soția lui Natalia, au fost din cetatea Nicomidiei, pre vremea împărăției lui Maximian; iară la adoua încunjurare ce a făcut Maximian prin împărăția sa, gonind pre creștini, atuncea zic s'a prins douăzeci și trei de bărbați creștini cari erau ascunși prin peșteri, și au fost dați la multe munci. Pre cari mai 'nainte de a mărturisì, îi întrebă Adrian și le zise: Pentruce o fraților răbdați aceste nesuferite și grele munci? Și răspunzând ei ziseră: Pentruca să dobândim bunătățile cele ce sunt gătite dela Dumnezeu, celor ce pătimesc pentru dânsul, care nici auzul poate să le auză nici cuvânt să le povestească. Deci acestea auzindu-le fericitul Adrian, umilindu-se din dumnezeescul Dar, a zis scriitorilor, să-i scrie și numele lui cu creștinii, că bucuros, a zis, sunt să mor și eu cu dânșii. Deci scriindu-l aceia și pre dânsul, îl băgară în fiare și la închisoare, de care lucru aflând Natalia femeea lui, și gândind cum că poate să fi fost prins pentru altceva, și îngrijindu-se foarte suspinà și plângeà; iar mai pre urmă înștiințându-se cum că pentru Hristos l-a pus în legături și în temniță, îndată îmbrăcându-se în haine luminate a alergat la temniță, și intrând înlăuntru îl învățà să steà neclintit la nevoile muncilor, și rugă pre sfinții ceice erau împreună legați cu dânsul ca să se roage pentru el; atunci prin sfătuirea mucenicului Adrian se întoarse Natalia la casa ei.

Deci fiind adus Sfântul la împăratul și mărturisind pre Hristos că este Dumnezeu adevărat, îl puseră cu fața în jos și-l bătură cu toiege. Apoi întorcându-l cu fața în sus, fu bătut și muncit pre pântece, atâta cât i s'a văzut și măruntaele. Deci Mucenicul când pătimeà acestea erà de douăzeci și opt de ani, după aceea împreună cu alți sfinți fiind i-a sluțit, întâi lui tăindu-se mâinile și picioarele, pre care apucându-le Natalia soția lui Adrian, care erà față, câte una, și puindu-le pre nicovală, pre ucigași îi ruga ca să lovească puternic, iară pre Adrian, ca să rabde tare și să nu vânză de frică mucenia cea pentru Hristos. Apoi dându-și sfinții sfârșitul, și fiind a se mistui trupurile lor în foc, Natalia băgă mâna sfântului Adrian în sânul ei și urmà mergând după sfintele moaște și lua sângele ce picà dela dânșii de se ungeà, Apoi stingându-se focul de o ploaie mare și grea; un om credincios anume Evsevie, luând moaștele sfinților și puindu-le într'un caic mic, le-a dus la Arghiropoli și le-a pus aproape de Vizantia, unde mergând pre urmă Natalia, și-a dat sufletul la Dumnezeu și a fost îngropată lângă moaștele cele mucenicești.

From the Menaion for August, 1929, p. 285–286 About the source