Sfântul Ierarh Agapit, Episcopul Sinadei

Intru această zi, pomenirea prea cuviosului părintelui nostru Agapit Episcopul cetății Sinaú mărturisitorul și făcătorul de minuni.

Acest sfânt erà pe vremea lui Dioclițian și Maximian, de loc din Capadochia, fiu de părinți creștini. Și tânăr aflându-se cu vârsta, s'a dus la o monastire de acolo, întru care se aflà ca la o mie de monahi, dela cari culegând feluri de bunătăți, precum strânge albina din feluri de flori, a stătut ispitit lucrător poruncilor Domnului, și ș'a topit trupul cu postul și cu privegherea și cu înfrânarea despre celelalte. Căci în vremea de întregi optzeci de zile, mâncà numai marule și cenușe în loc de pâine; dar și somnul l-a biruit, pre cât este cu putință omului. Acest cuvios erà îndemânatec și lesnicios la ascultările fraților monastirei, și pre toți monahii îi aveà și îi numea stăpâni ai săi. Pentru care s'a învrednicit a luà dela Dumnezeu Darul minunilor.

Căci prin singură rugăciunea sa a omorît un balaur, și a vindecat o femee ce erà topită de boală. Pentru care erà iubit, și lăudat de toți; despre care înștiințându-se împăratul Lichinie că este tare cu trupul, l-a luat și nevrând, și l-a numărat între ostașii săi. Iară Sfântul și acolo aflându-se, nu părăseà sihăstreștile sale nevoințe, ci și ostășeștile slujbe fără de sminteală le săvârșià, și obișnuitele sihăstrești ostenele urmà. Și nu numai nevindecatele și purtătoarele de moarte boale ale oamenilor vindecà; ci și ale cailor și ale boilor și a tot felul de dobitoace, cu singură pipăire și arătarea sa. Iară pre acea vreme muncindu-se cumplit pentru credința lui Hristos, Victorin și Dorotei, Teodul și Agripa, bunii biruitori mucenici, și alții mai mulți, a ales și fericitul acesta Agapit, a se face părtaș cu aceia, cari s'au săvârșit întru Hristos prin sabie. Acesta s'a mântuit rănit fiind de o suliță, poate spre mântuirea a mai multora fiind păzit. Iară după ce a murit Lichinie, și marele Constantin a luat cârmele ocârmuirei împărăției Romanilor, s'a întâmplat un lucru ca acesta:

O slugă a împăratului vrednică, s'a cuprins de duh necurat, carele strigà și chemà numele sfântului acestuia Agapit. Deci împăratul aducându-l pre el în palat, îndată ce a făcut rugăciune s'a izgonit duhul necurat, și ș'a câștigat sluga vindecare. Iară Sfântul n'a cerut alt dar dela împăratul, decât să fie slobod din oștire și să se ducă la dorita sa liniște, la care cerere s'a și plecat împăratul. Și întorcându-se Sfântul la liniștea sa, a trimes de l-a chemat pe el episcopul cetății Sinaù și nevrând l-a hirotonisit preot; și nu după multă vreme mutându-se episcopul din viață, marele acesta din voință dumnezeească și cu alegerea preoților și a tot poporul, s'a făcut episcop cetăței Sinaù. Și îndată ce s'a făcut Arhiereu, lucrător de mai mari minuni s'a făcut, și de proorocesc. Dar s'a învrednicit; de care spre vederata arătare de proorociile, împreună și de mari facerile de minuni ale Sfântului, se cuvine să pomenim aicea. Căci o femee auzind de Sfântul, și dorind a-i câștigà binecuvântarea, a venit la el, și văzându-o Sfântul, i-a spus toate cele ce a făcut din copilărie, și sfătuindu-o, și întărindu-o, o a mântuit. Și pre un diacon oarecarele al Iracliei din Tracia, carele a venit spre binecuvântare, l-a dojenit că a stricat o fecioară. Și țarina lui Damian episcopul Silandiei, rîul ce curgea pe acolo iarna, o înecă; iară sfântul Agapit prin rugăciunea sa, a întors rîul pre alt loc, și așa a rămas țarinile episcopului nevătămate. Și alte multe minuni a făcut Sfântul, pre care le cuprinde istoria sa; preste o sută. Acesta și cu singura pipăirea mâinei, și cu singura umbra trupului, și cu singur cuvântul său, a vindecat boale nevindecate. Deci bine și cu plăcere de Dumnezeu viețuind, și plin de zile făcându-se, s'a odihnit în Domnul.

From the Menaion for February, 1929, p. 186–187 About the source