Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României

Intru această lună în 30 de zile, pomenirea sfântului, slăvitului și a-tot lăudatului apostol Andreiu cel întâi chemat.

Răstignire cu capul în jos Andreiu apostolul sufere, Cu adevărat iară nu prin umbră arătându-se de asemenea pătimire. Andreiu a suferit răstignire pentru Hristos. In a treizecea zi Noemvrie, cu capul în jos.

Acesta a fost din orașul Betsaida, fecior oare căruia Ionà evreul, frate lui Petru cel dintâi din ucenicii lui Hristos. Acesta întâi a fost ucenic lui Ioan Mergătorul înainte și Botezătorul. Apoi dacă a auzit pre dascălul său arătând cu degetul și zicând: «Iată mielul lui Dumnezeu cel ce «ridică păcatul lumii, lăsându-l pre dânsul a urmat după Hristos. Și zicând lui Petru: «Aflat-am pre Iisus cel din Nazaret», l-a tras spre dragostea lui Hristos. Se aflà și altele multe în sfânta Scriptură pentru dânsul. Acesta după ce a urmat lui Hristos, când a fost după înălțarea lui de au luat sorți apostolii, și au mers care într'o țară care într'alta. Atuncea acestui întâi chemat i-a căzut soarta și a luat Vitinia și marea Neagră și părțile Propontului și Halchidonul, Bizantia, Trachia, Macedonia și părțile cele ce ajung până la râul Dunărei, Tesalia, Elada și părțile Ahaiei. Asemenea Aminsonul, Trapezunta, Iraclia și Amastrul. Insă acestea le-a umblat nu așa de grab precum le trecem cu cuvântul, nu! Ci în fiecare țară răbdând multe împrotivă, și multe lucruri cu nevoi, însă le-a biruit pre toate cu Darul și cu ajutorul lui Hristos. Dintre care cetăți aducând una la mijloc, voi lăsa celelalte celor ce le știu. Căci mergând acesta la Sinopi și propoveduind Cuvântul lui Dumnezeu, a suferit multe scârbe, și munci dela cei ce locuiau acolo, pentrucă sălbatecii aceia oameni, l-au trântit jos, și apucându-l de mâini și de picioare, l-au tras grăpiș, și cu dinții l-au scuturat, și l-au bătut cu lemne și cu pietre, și l-au lepădat departe dela cetate, când și cu dinții i-au rupt degetul, ci el iarăș s'a arătat cu totul întreg și sănătos de rane, cu Darul Invățătorului și Mântuitorului său. Deci sculându-se de acolo, a trecut multe cetăți și orașe, precum: Neochesaria, Samosatele, Alanii, Avazghii Zichii, Bosforiții și Hersoniții, apoi s'a întors la Bizantia și acolo hirotonind episcop pre Stahie, și înconjurând celelalte țări, a venit la luminatul Ostrov al Peloponesului și în Paleapatra primindu-se la gazdă de un om anume Sosie, carele bolea greu, l-a tămăduit și îndată toată cetatea Patrelor, a venit la Hristos. Când și Maximilia femeea Antipatului, vindecându-se de cumplita boală și dobândind grabnică tămăduire, a crezut în Hristos, împreună și cu prea înțeleptul Stratoclis fratele Antipatului Egheat și alți mulți ce aveau multe feluri de boale, s'au tămăduit cu punerea mânilor Apostolului. Pentru aceasta mâniindu-se Egheat, și prinzând pre apostolul Domnului și răstignindu-l cu capul în jos pe o cruce, l-a scos din viața aceasta. Pentru aceasta și el nedreptul, dreaptă răsplătire a luat dela Dumnezeu. Căci căzând într'o râpă înaltă, s'a risipit. Iară moaștele Apostolului după aceea preste multă vreme s'au mutat la Constantinopol, în zilele împăratului Constantie fiul mai relui Constantin, prin porunca lui, de mucenicul Artemie. Și s'a așezat cu ale lui Luca evanghelistul, și cu ale lui Timoteiu, în luminata biserică a sfinților apostoli.

Din Mineiul pe noiembrie, 1927, p. 468–469 Despre sursă