Sfântul Apostol și Evanghelist Matei

Întru această lună în 16 zile, pomenirea sfântului apostol și Evanghelist Mateiu.

Acest dumnezeesc Apostol șezând la vamă, a auzit să-i zică Domnul: «Urmează-mi mie». Deci în ceasul acela a lăsat toate și a urmat Domnului, făcând Domnului în casa sa mare găzduire, precum zice însuși în Evanghelia sa. Iară de atuncea și în urmă erà împreună numărat cu ceilalți apostoli. Acesta după ce a primit puterea sfântului Duh, în ziua a cinzecea, și s'a înțelepțit cu cele dumnezeești, atuncea a scris Evanghelia sa pre limba evreească; în urmă după opt ani dela înnălțarea lui Hristos, o a trimis pre ea la evreii cei de nou luminați. Și după ce a învățat pre Parteni și pre Mideni, și le-a așezat lor biserici, și multe minuni a făcut, în urmă și-a luat sfârșitul prin foc de către cei necredincioși. Iară când erà încă în vieață dumnezeescul acesta Apostol; ceilalți adică împreună ucenici și apostoli, încunjurà fiecarele locul și cetatea, ce o luà cu soartă, propoveduind Evanghelia lui Hristos. Iară acesta la Parteni aflându-se, s'a suit singur într'un munte și s'a zăbovit acolo, având o haină și fără de acoperământ. Dupăce a trecut câtăva vreme, i s'a arătat lui, Dumnezeu ca un prunc, cel ce a zidit din pământ pre om, și întinzându-și dreapta sa, a dat Apostolului un toiag și i-a zis: Ia aceasta și pogorându-te din munte, și mergând la cetatea Mirmina, sădește toiagul acesta înaintea ușei bisericii de acolo, carele făcând rădăcini, și înnălțându-se din mâna mea cea dreaptă, se va face copaciu mult roditor; și din vârful crengilor sale, se va pogorì mursă de miere, iară din rădăcina sa va ieșì izvor de apă, cu care spălându-se oamenii cetății cei cu mintea de fiară, și din mursa copaciului împărtășindu-se li se vor îndulci simțirile și vor contenì spre a face fărădelegi.

Atuncea Mateiu primind cu cucernicie toiagul cel dat de Domnul, s'a pogorât din munte și s'a dus la Mirmina. Iară femeea împăratului Partilor, Fulvanà cu numele, având drac viclean, a întâmpinat pre Apostolul împreună fiind ea cu fiul și cu fică-sa, cari și aceștia erau ținuți de duhuri necurate, și cu glasuri aspre, și cu săltări sălbatece, strigà în preajma Apostolului, zicând: Cine te-a silit ca să vii aicea și la locurile noastre? Sau cine este cel ce ți-a dat ție toiagul acesta spre pierzarea noastră? Atuncea apostolul lui Hristos cu glas liniștit, pre duhurile cele necurate adică le-a certat, iară pre cei ce pătimeau și se aflau în zbuciumări i-a vindecat, și i-a făcut pre ei ca să-i urmeze lui cu bună rânduială și cu minte.

Iară episcopul cetății aceea Platon cu numele, aflând de venirea sfântului a ieșit afară împreună cu clirosul și l-a întâmpinat, și amândoi împreună au intrat în cetate înaintea tuturor. Atuncea Apostolul înfigând toiagul în pământ, a slăvit pre Dumnezeu cel ce i s'a arătat lui ca un prunc și i-a poruncit să facă aceasta. Și o minune! Îndată toiagul cel uscat, a prins rădăcină, și a făcut crengi și roadă a dat, cari picà mursă de miere, precum a zis Domnul. Lângă rădăcina copacului s'a făcut o fântână, ce izvorà apă prea curată și prea dulce, în cât toți cei ce treceau pe acolo, s'au spăimântat de această minune. Și fiindcă vestea aceasta s'a împrăștiat în toate părțile cetății, alergà împreună toate mulțimile ca să vadă minunea. Cari primind din dulceața copaciului, și spălându-se cu apa cea din izvor, lepădà îndată toată nebunia, și cruzimea cea sălbatecă din sufletul lor, ce o aveau cu înșelăciune întru închinarea de idoli. Deci multe pătimind dela împăratul Apostolul Domnului, și prin foc primindu-și sfârșitul, în urmă a făcut pre împăratul să se întoarcă la credința lui Hristos, prin minunea ce au făcut moaștele sfântului. Carele botezându-se, s'a numit Mateiu și zdrobind idolii, a înduplecat, pre supușii săi și au crezut toți în Hristos. Apoi și episcop făcându-se, a lăsat după moarte episcopia fiului său, dupre așezământul, ce prin vedenie i-a făcut lui dumnezeescul Apostol. Jugul vămei lepădând, la jugul dreptății te-ai lipit, și te-ai arătat neguțător prea ales, bogăție adunând înțelepciunea cea dintru înălțime. Pentru aceasta ai propoveduit Cuvântul adevărului, și sufletele celor leneși le-ai ridicat, scriind ceasul judecății.

From the Menaion for November, 1927, p. 244–245 About the source