Sfântul Apostol Filip, unul dintre cei 12 Apostoli

Întru această lună în 14 zile, pomenirea sfântului slăvitului și întru tot lăudatului apostol Filip, unul din ceata dintâi, a celor doisprezece.

Acest apostol erà din Vitsaida Galileii, împreună cetățean cu Andrei și cu Petru apostolii, și multă înțelepciune aveà acest dumnezeesc apostol, îndeletnicindu-se în cărțile proorocilor, și feciorelnic în toată viața sa cunoscându-se; pre acesta aflându-l Domnul după botez în Galileia, l-a chemat ca să-i urmeze lui. Iară el iarăș întâlnind pre Natanail, i-a zis: «De carele a scris Moisì în lege și prooroci am aflat pre Iisus Fiul lui Iosif cel din Nazaret». Și alte încă multe ziceri se află în sfânta Evanghelie, arătătoare pentru acest apostol. Deci aceasta luând dupre sorți pământul Asiei, aveà pre apostolul Vartolomei următor lui și ajutător la propoveduirea Evangheliei. Mai aveà încă și pre soră-sa cea dupre trup Mariamnì, care urmà și le slujeà lor. Deci trecând apostolii aceștia prin cetățile Lidiei și Misiei și propoveduind întru ele Evanghelia lui Hristos, multe ispite și necazuri au suferit, dela cei necredincioși, bătuți fiind, zdrobiți cu toiegele, prin închisori închiși, și cu pietre împroșcați. După aceea a aflat pre iubitul ucenic, și de Dumnezeu cuvântătorul Ioan, carele propoveduià pre Hristos în Asia. În care vreme și femeiea lui Nicanor Antipatului a crezut în Hristos. Și tot odată casa lui Stahie a fost arsă de Antipatul, și de norodul elinesc. Deci mergând dumnezeescul Filip la Ierapoli, acolo a fost târît pre pământ de elini, prin mijlocul ulițelor cetății. După aceasta sfredelindu-i-se gleznele picioarelor, a fost pironit pre un lemn cu capul în jos, și așa făcând rugăciune, și-a dat sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu.

Deci îndată ce și-a dat duhul, sfântul Apostol, înfricoșindu-se pământul ca și când ar fi fost însuflețit, a scos înfricoșat glas și gemăt, și așa s'a despicat și a înghițit pre mulți din cei necredincioși. Iară ceilalți temându-se, au îngenuchiat la dumnezeescul Vartolomei și la sfânta Mariamnì, spânzurați fiind și aceștia. Și dezlegându-i pre ei de pre lemn, au năzuit la adevărata credință a lui Hristos; iar moaștele Apostolului le-au îngropat. Sfântul Vartolomeiu așezând pre mai sus zisul Stahie episcop cetății, a ieșit și s'a dus împreună cu Mariamnì la Licaonia.

From the Menaion for November, 1927, p. 222–223 About the source