Sfântul Ierarh Atanasie, Arhiepiscopul Alexandriei

Intru această lună în 18 zile. Pomenirea celor dintru sfinți părinților noștri Atanasie și Chiril patriarhii Alexandriei.

Atanasie, că și după moarte viază, eu rostesc, Căci drepții și după moarte viețuesc. Făptura astăzi tăcerea lui Chiril prăznuește, Dar nu și pomenirea sfârșitului celui pururea pomenit vestește. In această lună în a optsprezecea zi, Atanasie de viață se sfârși.

Dintru aceștia sfântul Atanasie a fost în zilele marelui împărat Constantin. Carele la Sinodul dintâiu ce s'a făcut la Nicheea, nefiind încă episcop, ci diacon, cu înțelepte cuvinte din știință și cu dovediri din sfânta Scriptură a rușinat pre Arie, iară după moartea lui Alexandru, făcându-se arhiepiscop Alexandriei, l-a izgonit prin multe locuri Constandie și pătimind patruzeci și doi de ani prin goane, se mută către Domnul.

Iară sfântul Chiril erà în zilele împăratului Teodosie cel mic, nepot fiind lui Teofil arhiepiscopul Alexandriei și următor scaunului lui. Deci, a fost razim și ajutător sinodului al treilea ce s'a făcut la Efes și a caterisit pre rău credinciosul Nestorie, carele a bârfit multe hule împrotiva sfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu. Deci, strălucind cu multe bunătăți, sfântul acesta Chiril, întru Domnul a răposat.

Insă sfântul Atanasie era după chipul trupului om de mijloc la vârstă, cam spătos și la stat cam gârbov, vesel la față, frumos la obraz, pleșuv, cu nasul plecat grăsuliu la fălci, cu barba lungă și tăiat puțin la gură, nu prea cărunt, nici de tot alb, ci cam plavoș.

Iară sfântul Chiril cu puțin mai neted la față, cu sprâncenele groase și mari aduse și rotunde și neted la frunte, cu nasul plecat, gros la nări împresurat, bucile obrazului late, și buzele mai groase, cam pleșuvatec la frunte, barbă deasă și lungă, cu părul cam galben amestecând căruntețe. Și se face prăznuirea lor în sfânta biserică cea mare.

From the Menaion for January, 1926, p. 296 About the source