Sfântul Ierarh Avdas

Întru această zi, pomenirea Sfinților celor ce au mărturisit în Persida, Avdà, episcopul și Veniamin Diaconul și cei împreună cu dânșii.

Avdà fiind întărit de cuvântul celui prea Inalt, Au surpat tăria necredincioșilor, capul de sabie fiindu-i tăiat. Zic prin clenciurosul par și prin chinuitoarea zdrobire, Veniamin au deșărtat toată sufleteasca îngreuiare. Priimind trestii pre supt unghii, Să scriu nouă bărbăți, pre sine mucenicii. Și alți mulți sfinți cării în temnițe fiind băgați, mâncați de șoareci și de mâță s'au săvârșit.

In anii înpărăției lui Teodosie cel Mic, Isdigherd, împăratul Perșilor, au pornit goană asupra bisericilor creștinești celor de acolo, luând pricină de aici. Oarecarele episcop anume Avdà, înpodobit fiind cu multe feluri de bunătăți, pornin du-se din dumnezeească râvnă, au stricat capiștea păgânilor, ceeace să zicea a focului. Căci Dumnezeu numea pre foc, nepricepuții. De carea aflând împăratul dela vrăjitori, au trimis de l-au adus. Și întâiu l-au întrebat cu blândețe, de ceeace au făcut. Și i-au poruncit să zidească turnul capiștei, iară el stând înprotivă și zicând că nu este cu putință a face aceasta. L'au înfricoșat, lăudându-să, că va strica toate bisericile. Și cele ce să lăudă, au dat și poruncă. Poruncind mai întâiu să se omoare minunatul acela om (dumnezeescul Avdà), de care auzind sfântul, să bucură foarte, și așa bucurându-se și veselindu-se au priimit fericitul sfârșit. Apoi trecând treizeci de ani, s'au rădicat iarăși război asupra creștinilor celor din Persia, dintre carii unora adică mâinile, iară altora picioarele, altora nasurile li să tăià, iară unora capetele și barbele erà smulgându-li-se, altora iarăși cu trestii ascuțite tot trupul străpungându-li-se. Amare dureri suferia, căci prin munca trestiilor cu sila sufletele eșindu-le, în mâinile Domnului le da. Pre alții după ce-i străpungea cu trestii încă vii fiind, în gropi prea adânci îi aruncà, împreună cu ei aruncând mulțime de mâțe și de șoareci, cari mâncând trupurile sfinților, îndelungată împreună și dureroase le făceà lor pre moarte, puțin câte puțin pierzându-i și nici de cum lăsându-i a să răsuflà. Incă și alte fealuri de munci le făceà spurcații, care și numai a le gândi îi spăimântează. Incă nu puțini primind prin șezut și prin părțile cele născătoare trestii, printr'acestea s'au mutat la viața cea nesfârșită. Dintre cari unul este și fericitul Veniamin, căruia douăzeci de trestii ascuțite i-au băgat pre supt unghii și prin părțile trupului cele născătoare, iară la urmă i-au băgat un par gros prin șezut și așa ș'au dat sufletul în mâinele Domnului. (Iară celelalte pentru sfântul acesta, vezi la Octomvrie în 13, unde să scrie sinaxarul lui).

From the Menaion for March, 1930, p. 253 About the source