Sfântul Cuvios Avraam

Intru această zi, pomenirea prea cuviosului părintelui nostru Avramie.

Acesta erà din cetatea Chirul pe vremea lui Teodosie cel mare, întru care s'a născut și s'a crescut, și a adunat bogăția petrecerii și bunătății sihăstrești. Căci cu atâta priveghere, și stare de toată noaptea, și cu postire ș'a omorât trupul său, în cât nemișcat mulți ani a rămas, neputând umblà. Deci aflând că lângă muntele Livanului, erà un loc plin de idoli, s'a dus acolo, și luând o casă cu chirie, ședeà liniștindu-se trei zile, și a patra zi a ieșit liniștit; și mai întâi fiind prins de închinătorii de idoli de acolo, a fost îngropat în țărână; apoi i s'a poruncit de ei cu sila să fugă departe de acolo. Deci întâmplându-se de au venit atuncea cei ce strângeau dajdea, băteau fără de milostivire pre locuitori, cerându-le împărăteștile dări. Iară Sfântul milostivindu-se, a plătit acele dări la cei ce le strângeau, și așà a scăpat de bătăi pre muncitorii săi. Iară văzându-o aceasta, se minunau de iubirea de oameni a Cuviosului; deci din asemenea pricină făcându-se creștini, îndată au zidit și biserică, și l-au silit pre el să le fie preot; iar Cuviosul făcându-se preot, a șezut acolo trei ani, și bine povățuindu-i pre ei la bună cinstire de Dumnezeu și întărindu-i, iarăș s'a întors la chilia sa, lăsându-le în locul său pre alt preot. Cu acest fel de bine, și lui Dumnezeu plăcute fapte, strălucind Cuviosul, s'a făcut episcop Careilor, care erà cetate a Palestinenilor, plină de idoli. Deci ducându-se acolo cu mii de osteneli, și cu de Dumnezeu însuflate învățături, a întors pre locuitori la buna cinstire, în scurtă vreme, și i-a adus Domnului prin fapte mai întâi învățându-i. Căci în toată vremea Arhieriei sale, nici pâine mâncà, nici buruene fierte la foc; ci numai marule crude și alte burueni de asemenea, bea și puțină apă. Pentru carele înștiințându-se împăratul Teodosie cele despre el, l-a chemat la Constantinopol. Acolo dar ducându-se, și puțină vreme viețuind, ș'a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Iară trupul său, pomenitul prea bine credinciosul împărat Teodosie, cu mare cinste l-a trimis la cetatea Careilor.

From the Menaion for February, 1929, p. 153–154 About the source