Sfântul Cuvios Benedict de Nursia

Intru această lună în 14 zile, pomenirea prea cuviosului părintelui nostru Venedict.

Cuviosul acesta Venedict (carele să tălcuește în limba elinească Blagoslovit), era din pământul romanilor, din cetatea ce să chemà Nursia, din părinți creștini și bogați și lăsând bogăția și părinții și averea cea părintească, fiind foarte mic și neajuns de vârstă, s'au dus la un loc pustiu cu doica sa, carea îi didese țâță, unde unindu-se pre sine cu Dumnezeu prin fapta bună și nevoință, s'au îmbogățit dela dânsul cu putere de minuni și de tămăduiri. Insă de alte prea slăvite faceri de minuni povestește mai pre larg istoria lui, întru carea multe feluri de minuni aflăm că au făcut. Morții înviind, de lucrurile cele viitoare proorocind, și spuind de cele ce nu era, ca cum ar fi fost de față.

Că atâta numai trebue să sfârșim cuvântul. Că vrând a vă pristăvì întru Domnul, au apucat de au zis către ucenicii săi, ce era cu dânsul, și cei ce era departe, cum că va fi să se facă semn, cu care vor cunoaște toți, că el se desparte de trup. Deci cu șase zile mai 'nainte de prea cuvioasa lui adormire, au poruncit să-i facă groapa și îndată s'au bolnăvit cu fierbințeală mare, de carea îi ardea trupul până la șase zile. Iară când au fost a șasea zi, au învățat pre ucenicii săi să-l rădice și să-l ducă la casa cea de rugăciune. Apoi ducându-l acolo, și cuminecându-se cu sfintele taine, stând în mijlocul ucenicilor săi, ținut și răzemat, ș'au râdicat mâinele la Ceriu, și așa căutând în sus și rugându-se ș'au dat sfântul său suflet. Insă întru acel ceas s'au arătat o videnie la doi părinți, unul sezând la chilia lui, și altul lăcuind departe. Văzut-au dară amândoi că să tindea o cale minunată dela chilia sfântului până la Ceriu, cătră răsărit, așternută cu haine de mătasă luminoase, și întru acea cale erà și niște oameni minunați, ce ținea făclii, și dupre orânduială să suia. Iară oarecarele om cu veșminte albe îmbrăcat și acela luminos fiind, stând lângă dânșii, îi întrebà, de știu a cui este această cale la care privesc, și să minunează și zicând ei că nu știu, au zis acel ce s'au arătat: Aceasta este calea prin carea iubitul lui Dumnezeu Venedict, să sue la Ceruri. Deci, viindu-și întru sine Cuvioșii aceia ce au văzut videnia au cunoscut sfârșitul sfântului bărbat, ca cum s'ar fi aflat a vedea când s'au săvârșit.

From the Menaion for March, 1930, p. 110–111 About the source