Sfântul Ierarh Calinic, Patriarhul Constantinopolului

Intru această zi, pomenirea prea cuviosului părintelui nostru Calinic patriarhul Constantinopolei.

Acesta întâiu erà preot și schevofilax bisericii prea sfintei de Dumnezeu Născătoarei, celei din Vlaherne. Iară pentru bunătățile cele dumnezeești ce aveà, a fost hirotonit arhiepiscop Constantinopolei, în zilele lui Iustinian cel tânăr, ce se zice și rignomitis adică nas tăiat, nepotul lui Iraclie, carele prepuind și cugetând multe scârbe împrotiva lui, îi poruncì odată să deà binecuvântare ca să se surpe biserica Născătoarei de Dumnezeu ceea ce se numeà a Mitropoliilor. Iară Sfântul răspunse: Că nu este rugăciune de stricăciune, ci mai vârtos de zidire, că Dumnezeu, zice, a făcut lumea spre întărire, iară nu spre stricăciune. Deci grăbindu-l cei ce erau trimiși, și supărându-l și silindu-l, zise fericitul: Slavă ție Hristoase, celuia ce pururea îngăduești, și îndată biserica, se surpă. Deci scoțându-se, împăratul din împărăție, pentru cele multe ale lui fapte fără de cale, și tăindu-i-se nasul a fost izgonit la Hersona, și de acolo scăpând, a luat ajutor de oști dela Bulgari, și mergând la zidurile Constantinopolei, plecă cu vicleșug pre patriarhul și pre tot sfatul de ieșiră și-l priimiră. Apoi își călcă jurământul ce-l făcuse pre cinstita Cruce și pre sfânta Evanghelie, și pre cinstitul trup și sânge. Și cum intră înlăuntru în cetate, îndată umplù cetatea de omor. Și a fost răpit fericitul Calinic de ostașii lui, și izgonit la Roma, arătându-i Iustinian nasul cel tăiat, și chinuindu-l că a fost jurat cu dânsul, de care n'avea știre nici de unele dumnezeescul acela om, și marele Arhiereu. După aceea ducându-l la Roma, a fost pus la o temelie de zid, și-l zidiră pre dinafară, că așà poruncise tiranul. Și preste patruzeci de zile spărgând zidul, s'a aflat încă viu cu suflet, și mai trăind patru zile după aceea, către Domnul s'a mutat, și a fost îngropat în biserica sfinților apostoli Petru și Pavel, precum poruncise trimișii, Papei celui ce erà atuncea la Roma.

From the Menaion for August, 1929, p. 255 About the source