Sfântul Cuvios Dalmat

Intru această lună, în 3 zile, pomenirea prea cuvioșilor părinților noștri, Dalmat, Faust și Isaachie.

Sfântul acesta Dalmat a fost ostaș la a doua ceată, în zilele împăratului Teodosie cel mare, trăind cu bună credință și cu plăcere dumnezeească. Apoi lăsându-și femeea și copii pentru Dumnezeu, își luă cu dânsul numai pre fiul său Faust și se duse către prea cuviosul Isaachie de se călugărì, și se suì la înălțime mare de fapte bune; însă acest minunat Isaachie lăcuià în pustie și în liniște din copilărie lucrând tot felul de fapte bune; drept aceea și cuvântul lui erà strălucit cu podoaba vieței sale. Acesta când mergeà împăratul Valent arianul asupra Schiților la răsboi, a mers la dânsul și i-a zis: Deschide împărate Bisericile ortodoxilor și vei izbândì la război, iară el nu l-a ascultat, ci pornindu-se cu mânie îi zise: Când mă voi întoarce, voiu să te muncesc pentru cuvântul acesta, iară prea cuviosul îi răspunse, de te vei întoarce tu, nu a grăit Dumnezeu cu mine: căci te vei lovì la război și vei da dosul înaintea vrăjmașilor tăi și de viu te vei topì în foc, care s'a și făcut. Căci ascunzându-se într'o șură de paie, acolo i s'a dat foc de a ars. Iară prea cuviosul acesta vrând a lăsà aceste pământești, a făcut egumen mânăstirei pe prea cuviosul Dalmat, fiind atuncea Patriarh Constantinopolei sfântul Atic. Și strălucind Dalmat acesta mai 'nainte în pustnicie și rămâind fără mâncare patruzeci de zile, și fiind în uimire alte atâtea zile, și arătându-se vrednic de cucerie și la împărați și la sfat și la părinții ce s'au strâns în Efes, la al treilea a toată lumea Sinod, îl făcu Arhimandrit și pre el și pre cei după dânsul, la mânăstirea lor, unul după altul, a fi în vecie, și adormind în Hristos, a fost îngropat în mânăstirea lui.

Din Mineiul pe august, 1929, p. 44 Despre sursă