Sfânta Muceniță Drosida, fiica împăratului Traian

Întru această zi, pomenirea sfintei Drosidei, fiicei împăratului Traian și a celor împreună cu dânsa cinci Canonice.

Când împărăția Traian, nu numai pre toată ziua omora pre creștinii cei ce mărturisia pre Hristos, ci și cinstitele lor moaște, le arunca în locuri necinstite și necurate. Deci atuncia era cinci femei canonice adecă călugărițe, care să năvoia întru o sihăstrie păzind poruncile lui Dumnezeu, care pre lângă alte bunătăți, avea și acest lucru neapărat. Adecă a lua moaștele sfinților mucenici, și a le unge cu miruri și a le înfășura cu giulgiu, și așa a le îngropa în sihăstria lor. Despre care înștiințându-să Drosida fiica împăratului Traian, s'au dus la pomenitele călugărițe având cu sineși haine scumpe. (Căci cuvicularie, sau păzitoriu împărătești era cuprinși de adânc somn, și nu o au simțit când au eșit din palat). Și dar să rugà ea călugăriților, ca să se ducă împreună, să iae moaștele vre unui mucenic. Iară Adrian logodnicul Drosidei, și sfetnic fiind împăratului, îi zise: singur stăpânitorule, stăpâne, poruncește să se pue ostași păzitori la trupurile creștinilor celor omoriți cu rea moarte, ca să aflăm cari sunt aceia ce fură trupurile lor. Iară împăratul au poruncit să se facă aceasta. Deci priveghind ostașii, au prins pre cele cinci călugărițe împreună cu Drosida fiica împăratului, și dimineața le-au înfățașat pre ele la împăratul. Iară împăratul văzind pre fiică-sa, s'au înspăimântat. Pentru carea au poruncit să fie pusă la bună pază, poate să va pocăi. Iară pentru cele cinci călugărițe au poruncit să se facă un vas mare de aramă, și întru acela să se pue călugărițile și împreună cu ele să se pue și aramă în destulă, ca topindu-se arama, să se amestece cu trupurile călugărițelor și să se facă o migmă. Și cu acea aramă, să se facă fundurile vaselor de aramă, a băii obștești, făcută fiind de curând de el, și carea era să se aprinză la sărbarea numită a apoloniilor, și să se înoiască spre plăcerea închinătorilor de idoli celor de un cuget cu împăratul.

Aceasta făcându-să și mistuindu-se călugărițele, s'au alcătuit vasele acelea de aramă a băei. Și dar aprinzând ostașii baia, propoveduia pretutindenea zicând: Câți sânteți prieteni milostivilor dumnezei, veniți la înoirile obștește-i băi. Și indată alerga toți, din cari cel ce au venit întâiu, îndată ce s'au apropiat de ușa cea întâiu a băii, au căzut jos și ș'au dat sufletul. Asemenea au pătimit și câți alții în urma aceluia s'au apropiat, căci nici unul n'au putut să intre în lăuntru. Despre cari înștiințându-să împăratul au chiemat pre slujitorii dumnezeilor lui, și le-au zis: spuneți-mi nu cumva s'au făcut vre o vrajă de creștini și pentru aceasta nu poate să intre nimene în bae? iară ei au răspuns: Nu împărate. Ci vasele acele de aramă, ce s'au făcut din moaștele călugărițelor, acestea au făcut minunea aceasta. Deci poruncește să se facă alte vase, și așa va conteni omorul ce să face. Deci aceasta făcându-să, au zis Adrian logodnicul Drosidei cătră împăratul, poruncește o împărate să se topească de a doua oară fundurile vaselor celor dinainte, și din acestea să se facă idoli goli în chipul călugăriților acelora, spre defăimarea și necinstea lor. Cari idoli să se așeze, la obșteasca baia împărăției tale. Și îndată au poruncit împăratul de s'au făcut. Și după ce s'au așezat idolii, au văzut împăratul în vis cinci mielușele curate ce pășteau întru o grădină, și un păstoriu înfricoșat, păstorindu-le pre ele, și zicând împăratului: Prea nelegiuitule și prea păgânule împărate, pre cele ce tu ai socotit că le pui goale în bae întru necinstea Bunului și Induratului păstorului Hristos, răpindu-le dela tine, le-au așezat întru acest loc frumos al raiului unde va să vie și Drosida, neîntinata mielușà a lui Dumnezeu, și fiica ta.

Deci deșteptându-se împăratul, s'au umplut de mânie spurcatul, că și după moarte sfintele femei, au rușinat sfaturile lui. Și au poruncit să se aprinză două cuptoare de foc despre o parte și despre cealaltă parte a cetății, și să li să dea foc pre toată ziua. Au pus încă și scrisoare deasupra lor, carea ținea loc de poruncă împărătească, și cuprinderea erà așa: „Bărbați galilieni, „cari vă închinați celui răstignit, isbăvin- „du-vă pre voi adecă de mai multe, munci, „iară pre noi de ostenele și fiește carele „din voi, fără de oprire, arunce-să pre „sine în ori care cuptoriu îi va plăcea”. Deci acest feliu de poruncă sunându-se, auzind roaba lui Dumnezeu Drosida, că fiește carele din creștini, pentru dragostea și credința lui Hristos să aruncă pre sine în cuptorul cel de foc, râdicând ochii la cer zicea: Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase Fiule a lui Dumnezeu, de este voia ta ca să mă mântuesc, și să scap de nebunească credința tatălui mieu Traian, tu-mi ajută, ca să mă isbăvesc din cămara cea de nuntă a rău credinciosului Adrian și să mă sui la ceriu, unde sânt cele cinci călugărițe ce m'au povățuit la frica ta. Și adoarme cu somn adânc pre cei ce mă păzesc, ca să pot scăpà fără să mă simtă. Acestea zicându-le, și lepădând hainele cele împărătești, au eșit încetișor, nimenea prinzându-i vestea. Deci în vremea ce mergea să se arunce pre sine întru unul din cuptoare, cugeta întru sine zicând: Cum mă voiu duce la Dumnezeu, neavând îmbrăcăminte de nuntă? neluând sfântul botez, și pentru aceasta fiind necurată? Ci Impărate al împăraților Doamne Iisuse Hristoase, iată am lăsat împărăția mea pentru dragostea ta, ca să mă așez portar împărăției tale. Deci tu cu carele te-ai botezat pentru noi, botează-mă pre mine cu Duhul Sfânt. Și după ce au zis acestea, scoțând mirul ce-l avea supt haina sa, și ungându-se pre sine, și aruncându-se într'un lac, ce era din strânsurile de ploaie, s'au botezat zicând: Botează-se roaba lui Dumnezeu Drosida, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și păzindu-să pre sine șapte zile, s'au împărtășit de hrană îngerească. Iară oare cari iubitori de Hristos creștini aflându-o pre ea, și îngăduind, au aflat dela ea, povestind într'acest chip cele pentru sine. Și în a opta zi, făcând rugăciune, ca să o lumineze Dumnezeu ce să facă, s'au mutat cătră Domnul.

From the Menaion for March, 1930, p. 166–168 About the source