Sfântul Ierarh Epifanie, Arhiepiscopul Ciprului

Intru această lună în 12 zile, pomenirea celui dintru sfinți părintelui nostru Epifanie arhiepiscopul Constandiei Chiprului.

Marele acesta și minunatul Epifanie a fost din țara Feniciei din ținutul Eleterupoleos, din părinți meșteri. Și bine crescându-se în casă micșoară, dupre cum este obiceiul la oamenii săraci și plugari, el străluci cu fapta bună cea către Dumnezeu și se sui la înălțimea cea desăvârșită a petrecerei celei bine credincioase. Căci părinții săi fiind evrei, au rămas în slujba și în umbra legii, și n'au putut să vadă lumina Darului. Iară el a alergat la credința cea adevărată a lui Hristos, aflând o mică pricină. Căci tămăduindu-i oarecarele creștin Cleovie rana ce pătimise la stinghie, căzând de pre un catâr ce încălecase, sărind catârul și murind, atuncea sfântul a luat îndoială în cugetul lui și nu foarte grijea de slujba legii. Și după aceea aflând pre oarecarele monah anume Luchian, îl văzu vorbind cu un sărac, carele cerea milostenie, căruia i-a dat și acoperemântul adică rasa, și îndată acel Luchian fu îmbrăcat de sus cu veșmânt alb. Care lucru văzându-l Epifanie, s'a dat la credința creștinească. Și primi sfântul Botez dela episcop. Iară minunile ce a făcut de atuncea încoace, este cu anevoe a le povesti cineva pre amăruntul. Atâta numai trebue să zicem: Că fiind foarte tânăr de vârstă, primind credința în Hristos, și îndată făcându-se cu cuviință monah, a întrecut pre toți cei de vârsta sa, cu răbdarea și cu trudele cele pustnicești. Și ajungând la plinirea Arhieriei, avea alcătuită și asemenea fapta, cu cea trecută a sa viață. Că în cele trecute făcea petrecere postnicească, și mulțime de minuni, și tămăduiri la mulți bolnavi. Iară în vremea cea de pre urmă după Preoție, asemenea acestora și mulțime de scripturi a făcut, și a învățat pre toți învățătură drept măritoare, pentru care a avut multe bântueli despre eretici. Dece trăind ani o sută cincisprezece și trei luni, precum însuși el a răspuns către Arcadie împăratul ce-l întrebase, și-a dat sufletul către Domnul. Insă nu în scaunul său, ci întorcâdu-se dela Constantinopol la Chipru, eparhia sa, dupre cum marele Ioan Hrisostom a scris către dânsul, adică că nu va ajunge la scaunul său, fiindcă din prostimea inimei, și sfântul acesta se unise cu aceia ce au izgonit pre dumnezeescul Hrisostom; deci a răspuns și dumnezeescul Epifanie marelui Hrisostom cum că nici el va ajunge să meargă la locul unde îl vor izgoni. Pentru aceasta s'a și plinit proorociile amândurora. Și se face pomenirea lui în sfânta casă ce este înlăuntrul sfântului Filimon.

From the Menaion for May, 1928, p. 109 About the source