Sfântul Ierarh Eustatie, Arhiepiscopul Antiohiei

Intru această zi, pomenirea celui dintru sfinți părintelui nostru, Eustatie Patriarhul Antiohiei celei mari.

Dumnezeescul acesta mărturisitor Eustatie, a fost pe vremea lui Constantin cel mare întâiul creștin între împărați. Deci învățător fiind prin cuvântul înțelepciunii sale, a trimis razele dreptei credințe în toată lumea. Acesta erà față la Sinodul dintâi, ce s'a făcut la Nicheea, unul fiind din cei trei sute optsprezece purtători de Dumnezeu părinți. Deci știind dogma dreptei credințe, înfruntà și întorceà pre Arienii cei ce făceau tăere dumnezeeștei firi, și ziceau pre Fiul a fi făptură și-l înstreinau de părinteasca cinste. Deci pentru a lui dumnezeească îndrăznire și râvnă ce avea pentru ajutorul ortodoxei credințe, l-a zavistuit Evsevie al Nicomidiei și Teognie al Nicheei și Evsevie al Chesariei, și ceilalți câți erau părtași arieneștei hule, sau mai vârtos a zice nedumnezeirii. Pentru aceasta făcându-se a merge ca să-l vadă, de vreme ce se făceà că merg la Ierusalim, ei mergând la Antiohia, unde făcând sfat îl caterisiră. Iară pentru ca să se arate că cu pricină binecuvântată, l-au caterisit, ce au alcătuit mult meșteșugăreții? O femee desfrânată fiind învitată de dânșii cu daruri mari să facă năpaste Sfântului, viind c'un copil născut decurând, merse înaintea adunării lor, zicând, că s'a îngrecat din împreunarea lui Eustatie, și a născut acel copil. Iară ei (ca cei ce erau meșteșugitorii unui lucru ca acela), cercând pre femee să adevereze vina numai cu jurământ, îndată îl judecară, și scoaseră pre Sfântul din scaun, și înduplecară și pre împăratul să-l izgonească. Și-l trimiseră prin Trachia la cetatea lui Filip dela Macedonia, unde și viața și-a săvârșit. Deci trecând o sută de ani, pe vremea împărăției lui Zinon, s'au ridicat sfintele lui moaște și s'au trimis la Antiohia. Atuncea ieșì înainte toată mulțimea cetății, ca la optsprezece mile de departe, și-l primiră cu cântări și lumini, și tămâeri. Pre acesta l-a cinstit cu laude și dumnezeescul Gură de aur. Zic însă că femeea aceea ce l-a năpăstuit, căzând în boală grea, a mărturisit tot vicleșugul cel ce s'a făcut asupra Sfântului, și a spus pre nume pre fiecarele din cei ce o au pus asupra lui, și cum că amăgindu se și îndemnându-se cu cuvintele de către dânșii și cu bani, a făcut pâra aceea. Și pentrucă a jurat cu vicleșug, n'a zis nimic minciuni; căci a zis că pruncul l-a fost făcut cu oarecarele Eustatie faurul, ce fusese cu dânsa.

From the Menaion for February, 1929, p. 212 About the source