Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul

Întru această lună în 20 de zile, pomenirea prea cuviosului și de Dumnezeu purtătorului părintelui nostru Grigorie Decapolitul.

Acest sfânt a fost din Isauria, născut și crescut într'una din cele zece cetăți, ce se chiamă Irinupol, fecior lui Serghie și Mariei, în vremile necredincioșilor luptători de icoane. Deci când a fost de opt ani s'a dat la carte, și învățând bine, se îndeletniceà pre la biserici. Iară dacă se făcù de vârstă, se găteau părinții să-l însoare; iară el fugind pre ascuns, și mai vârtos pentru eresul ce stăpâneà al luptătorilor de icoane, umblà din loc în loc sărutând pre cei ce mărturiseau pentru sfintele icoane, și strîngând la sine dela aceia folosul sufletesc. Apoi supuindu-se pre sine la toată înfrânarea și aspra petrecere, s'a luptat cu multe ispite, și mai vârtos cu cele aduse dela demoni; pentru care se și arată mare făcător de minuni. Acesta a mers și în Asia și Vizantia, dorind ca să mărturisească pentru sfintele icoane. Iară de acolo se duse la Roma, și încunjurând tot apusul, și spăimântând pre mulți cu semnele și cu minunile ce făceà, iarăș se întoarse la Vizantia; și de acolo se duse la muntele Olimpului. Deci suindu-se acolo, și topindu-se foarte, s'a bolnăvit de idropică, atât în cât numai dupre glas se cunoșteà la cei ce-l știau. Deci pogorându-se din munte se duse la Tesalonic, și de acolo viind iarăși la Vizantia, aflà pre Simeon mărturisitorul și purtătorul de Dumnezeu, închis în temniță pentru sfintele icoane. Și închinându-i-se lui, și rugându-l mult ca să se roage pentru el, cu pace s'a săvârșit. (Și sfintele moaște, ale acestui sfânt Grigorie, se aflà întregi în România la sfânta monastire Bistrița (jud. Vâlcea), care este făcută din temelie de răposatul Banul Barbu Craiovescul. Și carele cu multă cheltuială a adus aceste sfinte moaște la această sfântă monastire, unde se aflà și până astăzi făcător de minuni, precum și sfânta monastire de multe primejdii este ferită și pământul acesta multă folosință și ajutor are, și cine merge la sfântul cu smerenie, și cu credință, aflà folosință și tămăduire atât trupește cât și sufletește).

From the Menaion for November, 1927, p. 294–295 About the source