Sfântul Mucenic Hristofor

Intru această zi, pomenirea sfântului mucenic Hristofor.

Sfântul acesta Hristofor erà pe vremea împăratului Dechie, la anii două sute cincizeci. Deci, se spune de dânsul niște lucruri minunate, și prea mărite, adică, cum că a fost capcân, trăgându-se cu neamul din țara oamenilor celor ce mănâncă pre oameni. Și cum că a fost prins în războiu de oarecarele Comit, și neputând să grăiască omenește, se rugà lui Dumnezeu, și se trimise la dânsul îngerul Domnului, zicându-i: Repreve, înbărbătează-te (căci așa i-a fost numele mai 'nainte) și cum a atins îngerul buzele lui, îl făcù de grăì slobod, și intrând în cetate infruntà pre cei ce goniau pre creștini, cari erau rătăciți pentru cele deșarte, de socotiau că cele fără de suflet sunt dumnezei. Drept aceea fu bătut pentru aceasta de oarecarele Vachie, către carele răspunzând zise, că de porunca lui Hristos smerindu-se este ținut; iară de și-ar dà pornirea mâniei, nu i-ar stà înainte nici Vachie, nici puterea împăratului lui, ca o nimica și putredă fiind. Deci a trimis împăratul la dânsul două sute de slujitori, pentru groaznicul și înfricoșat chipul lui, și cea nesupusă și nebiruita lui putere. Cari îl găsiră având în mână un toiag, care toiag cu minune dumnezeească a odrăslit, și mergând la împăratul, pe cale împuținându-se pâinile slujitorilor, rugându-se lui Dumnezeu le-a adaos și altele, de care minune mare, slujitorii spăimântându-se crezură în Hristos, și mergând la Antiohia se botezară împreună cu sfântul Hristofor, de către sfântul sfințitul mucenic Vavila, episcopul Antiohiei, unde în loc de Reprev, s'a numit Hristofor. Deci stând înaintea judecății împăratului, și văzându-l împăratul, și îngrozindu-se, căzù înapoi cu fața în sus. Și iarăș viindu-și în fire, socotì să-l amăgească cu vicleșug, și să-l îmblânzească cu momele, și pre încet să-l facă să se despartă de Hristos, însă nu de față. Pentru aceea îi aduse înaintea lui două femei frumoase la față, însă curve și gata spre corupție și foarte știute a înferbântà și a învità și a întărâtà porniri și pofte neoprite și turbate de bărbați tineri; dintru care una se chemà Calinica și cealaltă Achilina, și le poruncì să intre la dânsul, și să se meșteșugiască în tot chipul, ca să se împrietenească cu dânsul, și să le îndrăgească cât să-l despartă de credința lui Hristos, și să aducă jertfă la idoli. Pre care Sfântul învățându-le, le scoase din slujirea idolească. Și stând ele de față înaintea împăratului și zicând că sunt creștine, fură date la cumplite munci, care răbdându-le luară cununa muceniei. După aceea aprinzându-se împăratul cu mânie mare, și ocărînd pre Sfântul pentru chipul feței lui cel ciudat, iară el răspunzând i-a zis, vas primitor de lucrările diavolului, pentrucă aceasta însemnà numele lui Dechie. Deci împăratul a dat răspunsul cel desăvârșit asupra celor două sute de slujitori ce au fost trimiși să prinză pre Sfântul și s'au botezat împreună cu dânsul, cari viind înainte și închinându-se Sfântului, tuturor li s'au tăiat capetele. Iară pre sfântul Hristofor poruncì de-l țintuiră cu piroane, pre o măestrie de muncă făcută de aramă, și de desubtul ei aprinseră foc mare din care fù nevătămat, nu numai nimic pătimind de foc, ci încă și cu piroanele ce-i bătuse ca și cum s'ar fi aflat în repaos. Erà povestind niște lucruri minunate, la mulți necrezute, iară la cei credincioși crezute și bine primite, zicând că vedeà pre oarecarele om, foarte mare și prea înfrumusețat, îmbrăcat în vestminte albe, în cât acopereà și soarele cu strălucirile sale, într'al căruia cap erà o cunună foarte strălucită, și că erau împrejurul lui ostași purtători de foc, cu cari niște negri și grozavi bătându-se se vedeà că-i biruià și-i înfrângeà. Pe urmă însă boerul acel înfricoșat cu mânie întorcându-se, a biruit și a călcat toată puterea vrăjmașului și luă izbândă. Iară noroadele auzind acestea și văzând și pre Sfântul, că fu păzit nevătămat de focul acela ce ardeà sub dânsul, crezură și veniră către Hristos, și scoaseră pre Sfântul din foc. Ci însă și aceștia au fost tăiați de slugile împăratului, iară sfântului Hristofor îi legară o piatră de grumaz și-l aruncară într'un puț. Apoi fiind scos și de acolo de îngeri, fu băgat într'o îmbrăcăminte de aramă arsă, și mai pre urmă de toate îi tăiară capul. Și se face soborul lui la biserica sa ce este aproape de sfântul mucenic Polievct, și la sfântul marele mucenic Gheorghie ce se află la locul numit Chiparisio.

From the Menaion for May, 1928, p. 82–83 About the source