Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou, egumenul Mănăstirii Dalmaților

Intru această lună în 6 zile, pomenirea cuviosului părintelui nostru Ilarion cel nou, egumenul mânăstirii Dalmatiei.

Fericitul acesta Ilarion erà pre vremea împăratului Nichifor Patriciul, și a a lui Stavrachie, și a lui Mihail Rangavea, și a lui Leon Armeanul iconomahul, și a lui Mihail Travlul, și a lui Teofil iconomahul, la anii opt sute doi, trăgându-se cu neamul din Capadochia, care se ziceà și Caramania, având tată cu numele Petru, iară maică Teodosia. Deci tatăl său erà cunoscut împăratului, fiindcă el da pâine la masa împărătească. Deci după ce s'a născut Cuviosul și s'a înțărcat de către dânșii, s'a dat la școală ca să învețe cu osârdie sfintele Scripturi. Iar când s'a făcut de douăzeci de ani, evanghelicește a lăsat pre tată, pre maică, casa, bogăția și pre toată lumea, și s'a făcut monah în mânăstirea ce se numeà a Xirochipiului, ce se aflà în Constantinopol, apoi s'a dus de acolo, și a mers în mânăstirea ce se numeà a lui Dalmat, și acolo a luat marea și îngereasca shimă, adică s'a făcut schimnic. Deci, având pururea pomenitul ascultare, smerenie și liniște, a slujit în grădina mânăstirii zece ani, apoi după ce și-a curățit sufletul de toată patima, și l-a strălucit cu bunătățile ca soarele, atunci prin Darul cel dumnezeesc s'a făcut făcător de minuni, căci a izgonit dintr'un tânăr un duh necurat ce îl bântuià; pentru aceasta și egumenul mânăstirii l-a făcut pre el preot și fără a voì el. Iară după ce s'a săvârșit egumenul acela după trecerea a câțiva ani, s'a dus Sfântul din mânăstire și a trecut la locul cel numit Opsichiul, și de acolo s'a dus în mânăstirea Cataronilor. Deci de aceasta înștiințându-se monahii mânăstirei sale, au vestit de aceasta sfântului Nichifor ce erà atunci patriarh, iară patriarhul iarăși a vestit împăratului Nichifor Patrichie, îndemnându-l ca să trimită și să aducă înapoi pre cuviosul. Pentru aceasta ascultând cuviosul de îndemnările împăratului și ale patriarhului, s'a întors înapoi, și s'a făcut egumen și arhimandrit, după cum erà acolo așa obiceiul a se face, hotărându-se de sinod. Deci a petrecut cuviosul opt ani, păstorind turma lui Hristos. Iară când s'a făcut împărat Leon Armeanul la anii opt sute treisprezece, și a lepădat închinăciunea sfintelor icoane, atunci și cuviosul acesta Ilarion s'a dus la împăratul, și silindu-se de către acela cu oarecari momeli și îngroziri, ca să nu se închine sfintelor icoane, însă Sfântul l-a mustrat pre el, și fără de Dumnezeu și nou Iulian paravat l-a numit pre el.

Pentru aceasta din cuvintele acestea s'a mâniat împăratul, și după ce atunci fiind de față l-a îngrozit pre el, cum că are să-i deà munci multe și nesuferite, l-a băgat în temniță. Deci după oarecare vreme iarăși a adus pre Sfântul înaintea sa, și i-a zis aceleași cuvinte, ce-i zisese și întâi. Apoi l-a dat pre el patriarhului celui de un cuget cu el, adică lui Teodot Melssino, carele și Casiter se numeà, pentru ca să-l înduplece pre el, și fiindcă nu a ascultat Cuviosul, pentru aceasta l-a închis într'o temniță întunecoasă, și multe zile acolo l-a ticăloșit. Căci a poruncit ca să nu-i deà nici pâine, nici apă, nici alt ceva spre hrană. Deci de aceasta înștiințându-se monahii și ucenicii lui, au mers la împăratul, zicând: Dă-ne pre păstorul nostru, o împărate, și după puțin îl vom plecà să săvârșască voia ta. Iară împăratul, înșelându-se de îndemnarea aceasta, le-a dat lor degrab pre Sfântul. Deci Sfântul petreceà în monastirea sa, luând puțină întărire din slăbirea și ticăloșia cea mai din'nainte, scăpându-se de foametea ce pătimise în temniță. Pentru aceasta împăratul văzând că monahii nu au gând să-și plinească făgăduința lor, ci numai l-au batjocorit, pre monahi adică i-a pedepsit, iară pre Sfântul l-a băgat iarăși în temniță. După aceea l-a trimis la mânăstirea ce se numește a lui Foneu, care se află la marginea cetății, și acolo l-a închis în temniță șase luni spre a se ticăloșì mai mult, pentrucă egumenul mânăstirii aceleia, erà om aspru, sălbatec și nemilos.

După aceea împăratul iarăși a adus în palat pre Sfântul, și cu îmbunări cercà ca să-l înșale și fiindcă nu a ascultat, a poruncit să-l închiză pre Cuviosul în mânăstirea ce se numeà a lui Cuclovie. Apoi după ce a trecut doi ani și șase luni, a scos pre Sfântul de acolo, și l-a închis în temnița ce se numeà a Numerilor. După aceea l-a bătut cumplit, și de acolo l-a izgonit la cetatea ce se numește Protilion. Iară după ce Leon Armeanul s'a omorât cu sabia, în însuși biserica aceea în carea întâiași dată a ocărît și a aruncat la pământ icoana lui Hristos; după ce, zic, Leon rău și-a lepădat sufletul său, și a împărățit Mihail Travlul la anii opt sute douăzeci, atunci și Sfântul acesta s'a slobozit din temniță și s'a găzduit de către oare carea femeie creștină, în singură casa ei, carea i-a slujit șapte ani. Deci împărățind fiul lui Travlu, adică Teofil luptătorul de icoane la anii opt sute douăzeci și nouă, a adunat înrăutățitul pre toți cei ce se făcuseră mai 'nainte mărturisitori pentru sfintele icoane, și i-a zăvorît în temniță. Atunci dar și fericitul acesta Ilarion s'a cercetat, de voește a se supune împărăteștei porunci. Iară fiindcă Sfântul a mustrat pre Teofil, ca pre un fără de Dumnezeu și un înșelător, pentru aceasta a priimit o sută șaptesprece toege pre spate, și după aceea s'a izgonit la ostrovul Afusia, carele este aproape de ostrovul Alona, ce se află sub arhiepiscopul Priconisului. Deci acolo Sfântul săpând într'o piatră și-a făcut o chiliuță mică și îngustă, și prin rugăciunea sa a scos și apă, pentru aceasta a petrecut acolo opt ani. Iară după ce s'a săvârșit Teofil, Teodora soția lui a adunat în Constantinopol pre toți mărturisitorii și cuvioșii părinți, ce se aflau în izgoniri, și după ce a întărit și a așezat ortodoxia, prin înnălțarea și închinarea sfintelor icoane, atuncea și cuviosului acestuia Ilarion, dându-i-se voie slobodă din izgonire, și-a luat iarăși mânăstirea, sa, strălucind-o cu minunile. Deci trei ani mai trăind după aceasta, și cu plăcere de Dumnezeu îndreptând pre ucenicii săi, s'a mutat către Domnul, fiind de șaptezeci de ani.

From the Menaion for June, 1927, p. 65–67 About the source