Sfântul Cuvios Ioanichie cel Mare

Intru această lună în 4 zile, pomenirea Cuviosului părintelui nostru Ioanichie cel mare dela Olimp.

Acest fericit s'a născut la douăzeci și patru de ani ai tiraniei lui Leon Isavrului luptătorului de icoane, născânduse în țara Vitiniilor din tată carele se numia Miritrichie, și din maică ce se chema Anastasia. Ajungând la măsura vârstei, adică la patruzeci și trei de ani ai vârstei sale, și mergând cu împăratul la oaste asupra Bulgarilor, a făcut vitejie mare, și a tăiat pre mulți din Bulgari, păzind pre cei de un neam cu dânsul, ce stau înaintea împăratului. Deci lăsând cinstea și mărirea, carea socotia împăratul să-i dea, se duse la muntele Olimpului. Auzind un glas dumnezeesc, merse și mai la înălțimea muntelui, și acolo găsi doi monahi ce se pustnicise patruzeci de ani, pre cari nu-i văzuse nimenea niciodată, îmbrăcați cu rase de păr și hrăniți cu burueni sălbatece; și auzi dela dânșii de toate cele ce avea el în cuget. Luând dela dânșii o haină de binecuvântare, și ducându-se de acolo, ajunse la muntele Trihalicului, după aceea la Monastirea Avgarilor, apoi la munții Cunduriei. Și învățând treizeci de Psalmi, îi cânta cu oareși ce tropar întru acestași chip alcătuit: «Nădejdea mea este Dumnezeu, «scăparea mea este Hristos, acoperemân- «tul meu Duhul cel sfânt». Acest fericit umblând multe locuri, și făcând multe minuni, și cele viitoare, și spuind înainte mergând la Monastirea lui Antidie, a răposat întru Domnul întru adânci bătrânețe, căci era de nouăzeci și patru de ani.

From the Menaion for November, 1927, p. 60 About the source