Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului

Intru această lună în 7 zile, soborul sfântului prooroc și Mergătorului înainte și Botezătorul Ioan, și s'a pus și aducerea prea cinstitei și sfintei sale mâini, la împărăteasca cetate, a lui Constantin.

Intru a doua zi după dumnezeeștile arătări am luat dintru început dela sfinții părinți, de prăznuim soborul prea slăvitului prooroc înainte Mergătorului și Botezătorului Ioan. Căci el a fost slujitor tainii dumnezeescului Botez al Domnului; puindu-se și acest praznic la rândueală, cu celelalte ale sale praznice; ca să nu trecem cu tăcere nici unele din minunile și darurile cele mai pre sus de fire ale lui. Sosit-a împreună și mutarea și aducerea prea cinstitei lui mâini la Constantinopol, care a fost întru acest chip: La cetatea Sevastiei, unde se povestește că s'a îngropat sfințit trupul lui, evanghelistul Lucà mergând acolo și luând mâna dreaptă a proorocescului aceluia trup, la patria sa Antiohia o a adus, unde și făceà aceasta multe minuni, dintre care este și aceasta una: Un balaur își aveà cuibul în hotarele cetății aceștia, pre carele locuitorii de acolo, ceice erau despre partea Elinilor, îl făceau Dumnezeu și-l cinsteau cu jertfe în toți anii. Și ce era mai rău, se aducea jertfă de om. Și trecând vremi, s'a întâmplat și rândul unuia din creștini, să-și deà pre fiica sa balaurului, Pentrucă balaurul acesta, târându-se afară din cuibul său, se vedeà o groaznică și înspăimântată vedere; și gură mare căscând, luà jertfa și o rupeà și o scutura cu dinții.

Tatăl fetei aceleia, se rugà lui Dumnezeu și sfântului Ioan înainte Mergătorului cu suspinuri, ca să-i scape fiica sa dintru o moarte amară ca aceea. S'a cerut deci să se închine la sfânta mână a sfântului Ioan și acolo unde o sărută, a rupt cu dinții pre ascuns degetul cel mare dela mână. Și dacă a dobândit ceeace doria, a ieșit din biserică. Deci sosind ziua jertfei, fiind față mulțimea, a mers tatăl fetei ducându-și pre fiica sa, și apropiindu-se de balaur, cum l-a văzut căscând gura și așteptând jertfa, atuncea aruncând acel sfânt deget al înainte Mergătorului în gâtlejul lui, o minune! îndată cu aruncarea aceea i-a sosit și moartea. Și fiind acestea așa, s'a întors tatăl cu fiica sa vie la casa sa, povestind acea minunată scăpare și mulțimea poporului minunându-se de acea mare minune, da glasuri de mulțumire lui Dumnezeu și sfântului Ioan, zidindu-i o biserică mare.

Spun încă și aceasta pentru sfânta mână, cum că la praznicul înălțării cinstitei Cruci, se înălță și acea cinstită mână a Botezătorului de arhiereul și când se înălță, uneori se desfăcea, iară alteori se strângeà și cu desfacerea ei, însemnà eftinătate de roade, iară cu strânsul ei, lipsă și nerodire. Drept aceea, mulți din cei după vremi împărați ce au fost, doreau ca să o dobândească. Iară mai ales Constantin și Romano Porfirogeniții. Pentru aceea și împărățind ei, s'a făcut scoaterea și mutarea cinstitei mâini a Mergătorului înnainte de un diacon dela biserica Antiohiei anume Iov și s'a adus la Constantinopol, întru însăși seara dumnezeeștilor Arătări pre timpul Vecerniei, la care s'a dat obiceiu de fac creștinii aghiazmă, pre care sărutându-o cu dor iubitorul de Hristos Impărat, o a așezat în casa împărătească și se face soborul acestuia în Forachia.

Din Mineiul pe ianuarie, 1926, p. 159–160 Despre sursă