Sfântul Mucenic Macarie

Intru această zi, pomenirea prea cuvioșilor părinților noștri și mărturisitori: Evghenie, și Macarie.

Când din pronie dumnezeească a împărățit în Vizantia Iulian Paravatul, toți creștinii fugiau și se ascundeau ca să nu vază spurcatele jertfe ce aduceà necuratul la idoli. Iară Elinii cei de un cuget cu el, nu numai că făceau desfrânări împreună cu dânsul, și cu acestea se făceà pre sine și materie și ațâțare veșnicului foc al muncilor, ci încă și pre creștini nevrând îi sileà ca să facă aceleași desfrânări. Atuncea Macarie și Evghenie, slugile lui Hristos fiind prinși, au mărturisit pre Hristos înaintea lui, că este Dumnezeu adevărat. Iară pre el, rău credinciosul și păgânul l-a mustrat ca pre un călcător de credința lui Hristos, și că s'a făcut elin și închinător de idoli. Pentru care pornindu-se spre mânie și poruncind ca să-i lege cu curele subțiri, i-au spânzurat cu capetele în jos. Și multe ceasuri îi afumà pre ei cu fum iute de baligă, ticălosul. Apoi roșind în foc foarte, un grătar de fier, a poruncit ca pre acela sfinții goli să se întinză; iară fericiții la Cer ochii ridicându-și, și de dumnezeească putere fiind păziți, mustrau nebunia lui, nevătămați rămâind. Atuncea legându-i pre ei cu lanțuri de fier, i-au trimis pre ei în surghiunie la Mauritania. Iară mucenicii în surghiunie călătorind, se bucurau izgonindu-se pentru Hristos; și cântând împreună: «Fe- «riciți cei fără prihană în cale, cari umblă «în legea Domnului», și se veseleau cu duhul. Deci după ce au ajuns acolo, s'au suit la un loc înalt singuri petrecând. Iară cei de loc le ziceà lor: Fugiți fraților departe de locul acesta, că un balaur rău locuește întru el, pierzător celor ce se apropie. Iară sfinții le-au zis: Arătați-ne nouă peștera întru care locuește fiara. Deci i-au dus pre ei și le-au arătat de departe peștera. Și plecând genunchii la pământ, au făcut rugăciune fericiții; și îndată pogorându-se fulger din Cer, l-a ars pre el, de îndată ce a ieșit afară; în cât și țărâna pământului, împreună cu el s'a topit, și văzduhul de silnică vătămătoarea necurățenie s'a umplut. Această minune văzându-o cei de loc, elini fiind, au crezut în Domnul nostru Iisus Hristos. Și intrând sfinții în peștera balaurului, făceau rugăciuni întregi treizeci de zile, neavând ceva spre mâncare și băutură. Ci mai pre urmă a venit glas, zicând: Robi ai adevăratului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos; apropiați-vă de piatra aceasta de lângă voi; iară ei apropiindu-se au văzut într'însa lumină, și despicându-se piatra în două, a ieșit multă apă, din care scoțând sfinții, și spre sațiu îndestulându-se, s'au ușurat îndată și de foame și de sete. Și în ziua a treizecea, au cerut prin rugăciune sfinții ca să fie dezlegați și să petreacă împreună cu Hristos. A cărora rugăciune auzindu-o Domnul, i-a mutat pre amândoi, slăvind și binecuvântându-l pre el.

Din Mineiul pe februarie, 1929, p. 194 Despre sursă