Sfântul Cuvios Maron

Intru această zi, pomenirea prea cuviosului părintelui nostru Máron.

Cuviosul acesta iubeà să viețuiască fără de acoperemânt. Pentru aceasta s'a dus pe vârful unui munte, ce se cinsteà de Elini, și aflând acolo capiștea dracilor zidită de aceia, sfințindu-o pre ea lui Dumnezeu, a locuit într'însa, făcându-și un mic cort sub carele de puține ori intrà; deci deșì viețuià fericitul prin mari osteneli, el însă nemulțumindu-se cu acestea, ci altele mai mari a aflat. Iară dătătorul de plată Dumnezeu dupre măsura ostenelilor, i-a dat lui și măsura Darului său; căci puteà să vadă cineva, și lungori stingându-se cu rugăciunea sa, și tremurul contenind, și dracii izgonindu-se, și tot felul de boale cu singură rugăciune vindecându-se. Incă și multe mânăstiri făcând, pre mulți prin nevoință i-a adus lui Dumnezeu. Deci așà silindu-se spre dumnezeeasca lucrarea, și vindecând sufletele împreună și trupurile, dupăce a suferit puțină boală, s'a mutat din viață cu pace.

From the Menaion for February, 1929, p. 153 About the source