Sfânta Muceniță Mavra

Intru această lună în 3 zile, pomenirea sfinților mucenici Timotei și Mavra soția sa.

Acest sfânt Timoteiu aflându-se în chipul cliricilor, adică fiind anagnost, învățà sfintele cuvinte pre norodul din satul Penapeon. După aceea luându-și femee pre Mavra, și nelocuind cu dânsa nici douăzeci de zile, fu pârât, și-l duseră la Arian guvernatorul Tebaidei. Carele poruncindu-i să-și aducă cărțile cele ce citià creștinilor, el n'a voit să facă aceasta, ci încă zise guvernatorului, că el își ține cărțile în loc de copii, și cu acestea se întărește și de îngeri se păzește, când îi chiamă într'ajutor prin puterea dumnezeeștilor cuvinte ce erau scrise într'însele, și nimenea nu-și va da de bună voie copiii săi spre moarte. Deci pentru aceea îi băgară prin urechi piroane de fier arse, din care vătămându-i-se luminile ochilor i se scurseră. După aceea îi legară gleznele la o roată, și-i puseră o zăbală în gură, și-l spânzurară cu capul în jos, legându-i o piatră de grumazi, și neslăbindu-se el cu aceste munci, gândì guvernatorul să amăgească pre femeea lui pre Mavra, și o luă cu amăgituri, zicându-i să se împodobească și să slujească idolilor. Iară ea nu ascultà de dânsul, și mai vârtos ascultând ce o învățà sfântul Timoteiu soțul ei mărturisì înaintea guvernatorului că este creștină. După aceea îi zmulseră părul capului și-i tăiară degetele și o băgară în apă clocotită, întru care nearzându-se Sfânta, gândi guvernatorul că doară nu este apa clocotită în care s'a băgat, ci este rece. Și-i poruncì să-i toarne în mână dintr'aceea, iară Sfânta luând cu mâna ei din căldare și turnându-i în mâna s'a jupuit pelea de pre mâna guvernatorului, deci pentru aceea îi răstignì pre amândoi, și stând nouă zile răstigniți, învățà unul pre altul să rabde muncile, și se sfătuiau să nu se slăbească, și așa și-au dat sufletele în mâinile lui Dumnezeu.

Deci în vremea când se aflau sfinții pre Cruce, diavolul venind la sfânta muceniță Mavra în vedenie, îi da un pahar de miere cu lapte, și o îndemnà ca să-l beà, iar ea cu rugăciunea sa l-a gonit; și iarăș văzù cum o duse la o apă curgătoare, și cum că o îndemnà să beà, iară ea zise: Nu voiu beà dintr'acestea, ci din paharul vieții și al nemuririi ce mi-a dres Hristos, și așa se duse diavolul biruit de la dânsa; și viind îngerul lui Dumnezeu la dânsa, văzù Sfânta unde o duse la Cer, și luându-o de mână îi arătă un scaun, și haină luminoasă preste dânsa și o cunună, și-i zise: Acestea ți s'au gătit ție. După aceea o duse într'un loc mai înalt, și iarăș îi arată alt scaun și haină înfrumusețată și cunună, și-i zise: Acestea s'au dat spre moștenire bărbatului tău. Iară osebirea locului însemnează, că bărbatul tău a fost pricinuitor mântuirei tale, și se face prăznuirea lor într'a lor sfântă mucenie, ce este de ceea parte în locul ce se numește Iustiniani.

From the Menaion for May, 1928, p. 23–24 About the source