Sfântul Mucenic Mavrichie

Intru această zi, pomenirea sfântului mucenic Mavrichie, și cei împreună cu dânsul, șaptezeci de mucenici.

Aceștia au stătut pe vremea împăratului Maximian; carele trecând prin cetatea Apamiei, fură pârâți aceștia că sunt creștini. Și înfățișându-se, și creștini pre sine mărturisindu-se, îndată li s'au luat brâele, și au fost puși la închisoare. Și după trei zile fiind chemați, iarăș au fost întrebați; iară ei rămâind neclătiți întru credință, fură bătuți cumplit. După aceea întinși pre grătar de fier înfocat; apoi fiind spânzurați pe lemne, li s'au strujit coastele. Și socotind împăratul Maximian ca mai mult să mâhnească pre sfântul Mavrichie, a poruncit să taie pre fiul său Fotinò. Iară dupăce i-a văzut pre ei că păzesc credința neclătită, și nu se pleacă i-a trimis pre ei într'un loc de luncă, ce se aflà în mijlocul a două pârae și un iaz, fiind plin acel loc de viespi și de muște, de țânțari și de bondari. Și dar ajungând muncitorii acolo, și dezbrăcându-i pre ei, și legându-i de stâlpi, și cu miere ungându-i, și mai vârtos în așà vreme, ce erà îndămânatecă către asemenea aflare, și trupul lui Fotinò înaintea feții tatălui său Mavrichie aruncându-l, s'au dus. Iară fericiții și vitejii aceștia, zece zile și zece nopți răbdând întru această nesuferită muncă și ticăloșie, și făcând rugăciune către Dumnezeu, s'au săvârșit cu pace.

From the Menaion for February, 1929, p. 213 About the source