Sfântul Ierarh Mitrofan, Patriarhul Constantinopolului

Intru această lună în 4 zile, pomenirea celui dintru sfinți părintelui nostru Mitrofan, patriarhul Constantinopolei.

Acesta a fost în zilele marelui Constantin întâiul împărat al creștinilor, fiind fiu a lui Dometie, carele Dometie erà frate împăratului Prov, și a născut doi feciori: pre Prov și pre Mitrofan. După aceea acest Mitrofan cugetând cu socoteală întreagă, că credința idolilor erà rătăcită și mincinoasă, a venit la credința lui Hristos, și se boteză într'însul și mergând la Vizantia, locuià cu Tit episcopul aceleiași cetăți, carele erà om sfânt și purtător de Dumnezeu, carele văzând pre Mitrofan că era împodobit cu fapte bune, îl adause la clirosul bisericii. Deci, după moartea episcopului Tit, luă scaunul Dometie, tatăl sfântului Mitrofan, și după moartea lui Dometie s'a făcut episcop Prov fiul lui, și ținând Biserica zece ani, se mută către Domnul, și îndată se sui în scaunul Vizantiei Mitrofan fratele lui Prov și fiul lui Dometie, pre carele aflându-l marele Constantin episcop în Vizantia, și luând aminte și la buna faptă a lui, și la tocmirea firei sale și la sfințenia ce aveà, spun că numai puțin pentru dânsul, decât pentru plăcerea locului cetății ce erà cu aer sănătos, și roditor și lângă mare, așezat fiind între două părți ale lumii: a Europei și Asiei, a îndrăgit locul, și a arătat asupra lui atâta poftă și nevoință, și nu s'a scumpit de cheltuială, și a zidit marea cetate a Constantinopolei, care biruià pre toate cele făcute de oameni, și era pre deasupra acelora. Intru carea a așezat puterea și împărăția, mutându-o dela Roma cea veche. Deci strângându-se Sinodul cel dintâiu, ce s'a făcut la Niceea, fericitul acesta Mitrofan n'a fost din pricina slăbiciunii și a bătrâneței, căci zăceà în pat, veștejindu-i-se fireasca putere de îndelungarea vremei, ci a trimis pre cel mai întâiu dintre preoți, pre Alexandrul bărbat cinstit, pre carele și moștean scaunului l-a făcut. Căci întorcându-se împăratul cu purtătorii de Dumnezeu părinți, și săvârșindu-se Sinodul, atunci a zis dumnezeescului Mitrofan, că i s'a arătat dela Dumnezeu, cum că Alexandru, și cel ce erà să fie după dânsul Pavel, erau iscusiți și plăcuți lui Dumnezeu la o slujbă ca aceasta. Deci adormind Sfântul, s'a mutat către Dumnezeu. Și se face pomenirea lui în sfânta biserică cea mare, și cinstitul său lăcaș, ce este aproape de sfântul marele mucenic Acachie, în cea cu șapte scări, unde se află cinstitele și sfintele lui moaște.

From the Menaion for June, 1927, p. 51–52 About the source