Sfântul Ierarh Nichifor, Patriarhul Constantinopolului

Intru această lună în 2 zile, cel dintru sfinți părintele nostru Nichifor Mărturisitorul, patriarhul Constantinopolei.

Acesta a fost pe vremea împărăției păgânului împărat Constantin Copronim, născut în împărăteasa cetăților; și părinții lui erau de bun neam și vestiți, numindu-se Teodor și Evdochia; carele Teodor a fost iscălitor de cărțile împărătești cele poruncitoare. Și fiind pârît că este închinător al dumnezeeștilor icoane, a fost chinuit cu bătăi, și trimis în izgonire la Milasa cu pază cumplită, și după aceea a fost chemat, și nesupuindu-se poruncilor împărătești, iarăși a fost izgonit la Nicheea, și trăind acolo șase ani cu multă nevoe, își primi sfârșitul. Iară fiul său acesta, cinstitul Nichifor, tocmai din naștere a fost înfășat cu cununile ortodoxiei, și crescut cu laptele bunei credințe, și trecând vârsa pruncească, și bine învățând, s'a așezat în ceata scriitorilor. După aceea socotind pre toate că sunt ca niște plevi și păenjeni, s'a dus din cetate, și a mers la Propontida, și acolo singur fu dat către Dumnezeu, petrecând cu multe trude și petrecere rea. Deci întâmplându-se a se săvârșì marele arhiereu Tarasie, Nichifor acesta a fost rugat de împăratul, să ia scaunul patriarhiei Constantinopolei. Deci, preste puțină vreme răposând, împăratul acesta, ce s'a zis mai sus, și făcându-se fiul său Stavrachie diadoh împărăției, a căruia viața și a lui scurtă fiind, a priimit sceptrul împărăției Mihail cel bine credincios. Deci, pre acesta pogorându-l din împărăție Leon cel cu nume de hiară, și luând el împărăția, a stătut împrotiva sfintelor icoane, și asupra bunei noastre credințe. Insă cu neputință este, să spunem și să scrim, câte a zis cu îndrăzneală către păgânul și spurcatul acela, cinstitul părintele nostru Nichifor, iară urâtorul de Dumnezeu, îndată pogorându-l din scaun și izgonindu-l, și băgându-l în temniță, a dat poruncă, ca să nu aibă nici o căutare, sau mângâere dela nimenea, și așa a rămas viteazul suflet chinuindu-se, până când acest ticălos împărat și-a lepădat sufletul său, tăiat fiind și sfărâmat de ai săi în biserica cea din Far. Iară fericitul acesta fiind supărat de nevoi și de patimi rele în mulți ani, și fiind aproape de șaptezeci de ani, și-a dat sufletul său în mâinile lui Hristos Dumnezeu, petrecând nouă ani în arhierie, și treisprezece ani în surghiunie. Deci, se săvârșește pomenirea lui în cinstita biserică a sfinților apostoli unde zac și cinstitele lui moaște.

From the Menaion for June, 1927, p. 21 About the source