Sfântul Mucenic Pimen

Intru această Lună, în 27 de zile, pomenirea prea cuviosului Părintelui nostru Pimen.

Acest prea cuvios a fost eghiptean de neam. Deci osebindu-se cu toți frații lui, s'au dus și s'au făcut monahi; iară maica lor după mulți ani, arzându-se de dorința ce aveà pentru dânșii, s'a dus ca să-i vază, iară ei închiseră ușile, și ea plângând strigà cu jale. Deci Avà Anuv unul din frați îi zise lui Pimen: Ce vom face bătrânei aceștia? Atuncea Pimen apropiindu-se de ușă, a zis către dânsa din lăuntru: Ce plângi bătrâno? Iară ea auzind glasul, că nu-l vedeà fiind ușà încuiată, răspunse: Mi e voea să vă văz fiule, că ce voiu strică de vă voiu vedeà? Au doară nu vă sunt mumă? Nu sunt bătrână? Și Pimen zise: Aicea vei să ne vezi, au în cealaltă lume? Iară ea puind în gândul ei cele zise, se duse dela dânșii cu bucurie fără a-i vedeà. Deci într'o zi domnul țărei prinzând pre feciorul surorei sale cu o vină, îl băgă în temniță, și dorind să vază pre Avà Pimen; nu vru bătrânul să vază pre domn, atunci merse și soru-sa, și nu-i răspunse; iară ea se jeluià zicându-i: Nemilostivule fie-ți milă de mine că-mi este unul născut, iară el îi poruncì prin oarecine, zicându-i: Grăbește de te du de aicea, că Pimen nu a născut copii. Iară domnul îi poruncì: Poruncește numai cu cuvântul, că-l voiu slobozì; iară bătrânul zise: Cercetează-l dupre lege, și de este vrednic de moarte, să moară, iară de nu, fă cum ți-e voea. Deci domnul mirându-se foarte, slobozì pre copil. Odată l-a întrebat oarecine zicând: De voiu vedeà greșala fratelui meu acoperi-o-voiu? Bătrânul a zis: De vei acoperì greșala fratelui va acoperì și Dumnezeu ale noastre. Acest fericit lucrând toată buna faptă, toți părinții și sihastrii cei din Eghipet și din Tevaida, îl aveau ca pre un părinte, și se îndreptau și se învățau dela dânsul. Deci întru aceste fapte petrecându-și vieața, de trei ori fericitul, își priimì sfârșitul, bătrân fiind și plin de zile.

Din Mineiul pe august, 1929, p. 294 Despre sursă