Sfântul Cuvios Simeon cel din Muntele Minunat

Intru această lună în 24 de zile pomenirea prea cuviosului părintelui nostru Simeon din muntele minunat.

Acest cuvios a fost în zilele bătrânului Iustin, și a fost născut în Antiohia Siriei, din tată Ioan, carele erà din Edesa și din maică Marta, fiind crescut întru aceeași cetate a Antiohienilor. Iară cele de acolo înainte toate lucrurile minunate, spun că unele s'au întâmplat, altele a făcut el, mai pre sus de om. Zămislirea din pântece ce s'a făcut prin rugăciune, și mai înainte de zămislire, mărturisirea Mergătorului înainte și Botezătorului, ce a arătat mai înainte maică-sa, fapta cea bună, și întregirea, care erà să aibă fiul ei, și cum că după ce s'a născut, s'a părăsit de tot de țîța cea deastânga, arătând semnul acesta, că copilul erà să aibă iute și tare pornirea și călătoria spre cele deadreapta lucruri, și nu spre cele deastânga. Și cum că făcându-se de șase ani, în care vârstă pentru neplecarea simțirei au tinerețele obiceiu a se lenevì și a se aduce prea lesne spre orice s'ar întâmplà, iară el defăimând toate cele de jos, sosì la munte, și îndată cu vremea obișnuindu-se, începù a se deprinde cu petrecerea cea grea și cu răbdarea. Și aveà adese dumnezeești vedenii și îngerești arătări, care-l îndreptau spre cele ce trebuià a face, și-l îndemnau cu asemănarea bunelor și relelor, adică cele bune să aleagă, și de cele rele să fugă, și cum că în trup covârșind ale trupului, hrănindu-se nu cu omenească hrană, ci cu nemuritoare, ce i se da dela Cer, așà a petrecut până la ieșirea din trup. Insă acestea, și cea nespusă mulțime a minunilor, arată mai pre larg istoria lui; atâta numai este vrednic să însemnăm, că lăsând lumea din tânără vârsta lui, întâiu s'a dat pre sine la mănăstire, la care a fost pogorît din munte, întru care locuì șase ani mai înainte; iar de acolo suindu-se în stîlp, stătù ani optsprezece. Deci mergând la minunatul munte petrecù zece ani, la un loc înalt de pietre seci. Și suindu-se în stîlpul cel mic a petrecut patruzeci și cinci de ani, de i s'a făcut toată vremea vieții lui ani optzeci și cinci. Și dintru aceștia șaptezeci și nouă i-a săvârșit cu cea preste firea omenească luptă și răbdare, și adormind fu mutat spre mărirea îngerilor și așezare.

From the Menaion for May, 1928, p. 202 About the source