Sf. Cuv. Fostirie

Intru această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Fostirie.

Acest dintru sfinți părintele nostru Fostirie, strălucind dela răsărit ca un soare s'a dus la părțile apusului și suindu-se pre un munte înalt și liniștit, fără de materie, se rugà lui Dumnezeu celui fără de materie, strîmtorându-se pre sine, cu posturi cu privegheri, cu culcări pe pământ și cu toată altă aspră petrecere. Deci, prin acestea s'a făcut cu adevărat luceafăr, potrivit cu numele său, strălucind lumea. Căci, pentrucă păzeà trupul său neîntinat și sufletul curat și cea dupre chip nespurcată pre cât erà cu putință; pentru aceasta s'a făcut lăcaș Duhului sfânt. Și dar erà îmbogățit fericitul cu Darul minunilor și vindecà toată boala cea de mulți sau puțini ani, a celorce se apropiau de el cu credință. Incă nu numai acestea, ci și pâine primeà din Cer fericitul, precum și proorocul Ilie. Insă Ilie o primeà prin aducerea corbului, iară marele acesta Fostirie primea pâinea prin dumnezeescul înger, de și nu-l vedeà pre el pentru oarecare dumnezeiască economie. Căci pre toată ziua aducând pâine îngerul, o puneà la un loc osebit fără să se arate el sfântului. Și dacă ar fi venit la el, doi și trei, sau și mai mulți frați străini, dupre numărul fraților, atâtea și pâini se aflau la locul obișnuit. Cine vreodată a văzut asemenea minune străină? Sau a auzit asemenea lucru preamărit? Căci rare ori și la prea rari sfinți s'a întâmplat aceasta. Insă nu s'a învrednicit fericitul de asemenea minune până la sfârșitul vieții sale; precum s'a părut de cuviință dumnezeeștei pronii. Căci când erà singuratic, liniștinduse și îndeletnicindu-se numai întru singur Dumnezeu, atuncea îi aduceà lui pâine îngerul. Iară după ce a așezat monastire cu Darul lui Dumnezeu și a adunat mulți monahi, atuncea nu mai primea mai mult pâine dela Dumnezeu; ci din lucrarea mâinilor sale, câștigà nu numai cele de nevoie spre viețuirea sa, ci și la mulți alții da cele de trebuință și aceasta s'a făcut nu că Dumnezeu a slăbit. Departe acea hulă! Căci cum ar fi slăbit să deà la unul cele spre trebuință. Acela, carele a hrănit în pustie atâtea mii a nemulțămitorilor evrei? Și nici s'a făcut aceasta, că Dumnezeu s'ar fi întors despre rugăciunea robului său. Să nu fie! Fiindcă cuviosul nu s'a rugat vreodată, ca să-i dea Dumnezeu bucate trimise. Căci auzeà glasul Domnului, zicând: „Căutați mai întâiu împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și acestea toate se vor adăogà vouă” (Mateiu cap. 6 vers. 33).

Ci aceasta se făceà, fiindcă mai 'nainte adică Cuviosul cu totul luà aminte la Dumnezeu și nimic nu se grijeà nici pentru însăși cea de nevoie a sa hrană. Și pe lângă acestea nu aveà nici un ascultător ca să se îngrijească pentru pâinea sa. Pentru aceasta de novoie îi erà ajutorul lui Dumnezeu spre aceasta. Iară după aceasta socotind să povățuiască și pre alții la petrecerea și nevoința cea dupre Dumnezeu, pentru aceasta lucrà cu mâinile și da pildă și fraților ca să facă și ei asemenea; și dar mai mult nu avea trebuință de hrana de sus. Căci și Dumnezeu pre aceasta o voiește mai mult decât pre toate, adică să nu fim cu totul nelucrători și să mâncăm în dar pâinea noastră. Ci să lucrăm și din însuși lucrul și osteneala noastră, să dăm și altora cele spre trebuință. Pentru aceasta dar, mai 'nainte adică sfântul acesta primea hrana prin înger, iară în urmă s'a lipsit de aceasta. Și nu numai atâta, ci i s'a poruncit de Dumnezeu, să nu ia dela nimenea cele spre trebuințe; ci din lucrul mâinilor sale, să scoată toate, cele de nevoie viețuirii sale. Ca să învețe, pre ucenicii săi, nu numai cu cuvântul ci și cu lucrul și să le arate lor să se osârduiască în lucrarea mâinilor și în sfânta rugăciune.

Acest fericit, pentru că în acea vreme s'a ațâțat eres la Biserica lui Dumnezeu și mulți părinți s'au adunat ca să facă sobor pentru el, atuncea zic și Fostirie, acesta fiind chemat la sobor, s'a dus și el față și făcând izbândă și-a făcut minunat numele său. Căci mulți eretici, de el îndemnați, s'au întors din eresurile lor la dreapta credință; iară cei mai mulți ascultând învățăturile lui, s'au făcut monahi și în scurt a zice multe minuni prin acest sfânt s'au făcut, nu numai când viețuià, ci și dupre mutarea sa din viață, care s'a întâmplat către seară în a cincea zi a lunei lui Ianuarie.

From the Menaion for January, 1926, p. 101–102 About the source