Sf. Cuv. Grigorie din Acrita

Intru această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Grigorie cel din Acrita.

Acest sfânt Grigorie a fost din vestitul ostrov al Critului, fiu de părinți evsevioși numiți Teofan și Iulianì. Deci, după ce a petrecut îndestulată vreme la învățături, i s'a poruncit în urmă de părinții săi ca să pască oile. Deci, odinioară aprinzându-se de dumnezeiască rîvnă și dragoste, a ieșit din patria sa și s'a dus la Seleuchia; unde petrecând puțină vreme, viețuià fericitul, numai cu prea puțină pâine și cu apă. Și după ce a ajuns la douăzeci și șase de ani ai vârstei sale, atuncea luptătorul de icoane Leon Armeanul, lepădându-și viața, dreapta credință, iarăși s'a înfățoșat. Deci, atuncea acest Cuvios s'a dus la Ierusalim, iubind ca să se închine la tot locul sfânt, însă câte rele a pătimit acolo dela agareni și evrei, în vreme de doisprezece ani întregi, cu neputință este să le scrie cineva, vrând să păzească scurtarea.

Și dela Ierusalim ieșind s'a dus la Roma și acolo luând îngerească schima Monahilor, își domoleà trupul său cu înfrânarea. Iară după ce a murit împăratul Stavrachie și s'a făcut împărat Mihail Curopolatul și Rangavea, iară Patriarh Constantinopolei s'a făcut sfântul Nichifor; atuncea a fost trimis la Roma către prea sfințitul Papa, Mihail Sinadon mărturisitorul; carele aflând acolo pre cuviosul acesta Grigorie, l-a luat cu sine când se întorceà la Constantinopol și ducându-l la mânăstirea ce se aflà în locul Acrita, la numărat și pre el cu monahii cei aflători acolo. Deci, acolo Cuviosul aflându-se, viețuià desculț și cu o singură cămașă, culcându-se pe o rogojină și mâncând și bând la două sau trei zile, prea puțină pâine și apă. Apoi închizându-se pre sine într'o groapă prea adâncă, acolo a plâns mulți ani turburarea ce s'a făcut la biserica lui Hristos, pentru lepădarea sfintelor icoane. Iară mai pe urmă ieșind din groapă, s'a închis într'o chilie prea strâmtă, îmbrăcat fiind cu o cămașă de piele. Și umplând de apă un vas mare ce se aflà în grădină, își lepădà noaptea cămașa și intrà în vas. Acolo aflându-se citeà toată Psaltirea și după ce o sfârșeà, atuncea ieșià afară. Și așa a făcut în toate zilele vieții sale. Deci, cu asemenea lupte bine nevoindu-se fericitul, ș'a dat sufletul său în mâinele lui Dumnezeu.

From the Menaion for January, 1926, p. 101 About the source